Uneori, am descoperit din pură întâmplare formații uimitoare care mi-au plăcut de la prima audiție, alteori am căutat destul de mult prin listele de pe internet ceva nou și bun de ascultat în timp ce unele trupe mi-au fost recomandate de prieteni sau rude care-mi cunosc gusturile în muzică. Mai este însă și cazul artiștilor care m-au atras prin titlurile creațiilor, care sunt fie foarte poetice și metaforice, fie amuzante; în categoria din urmă intră desigur Am Fost La Munte Și Mi-a Plăcut. În prima se încadrează, printre altele, și Junius, al cărei cântec Forgiving the Cleansing Meteor l-am ascultat exclusiv din cauza titlului deosebit.
Balada anterior menționată nu este însă reprezentativă pentru sunetul Junius. În decursul celor aproape 14 ani care au trecut de la înființare, grupul muzical american a abordat mai multe genuri, între care post rock, shoegaze, art rock și progressive rock, construindu-și un stil recunoscut pentru melodicitate, melancolie, chitare heavy, destul de dense, și vocale liniștitoare, lipsite de inflexiuni. Au la activ 4 EP-uri și 3 albume, ultimul fiind Eternal Rituals For The Accretion Of Light, lansat în 2017 prin intermediul casei de discuri Prosthetic Records.
Eternal Rituals For The Accretion Of Light conține 10 piese și marchează o schimbare semnificativă de stil față de predecesoarele materiale discografice Junius. Compus de Joseph E. Martinez cu ajutorul toboșarului Dana Filloon, acest full-length este mai întunecat, mai heavy și agresiv, păstrând trăsăturile consacrate de trupă și amprenta unică a vocii lui Martinez. A fost anticipat de trei melodii, toate însoțite de videoclipuri, și a fost bine primit de public și presă deopotrivă, stârnind reacții din partea tuturor publicațiilor de pe continentul american.
Conform celor spuse de compozitorul său, Eternal Rituals… este bazat parțial pe semi-autobiografia lui Elisabeth Haich, autoare a unor cărți privind spiritualitatea, yoga și misticismul. În mare, cântecele spun povestea unui suflet aflat pe calea către transcendență, Martinez explicând că punctul culminant al albumului, piesa Black Sarcophagus, coincide cu atingerea unei stări de egalitate între om și divinitate în urma înfruntării dificultăților întâmpinate de-a lungul căii. Este reluată așadar tematica spiritualității, preferată de trupă și întâlnită în marea majoritate a compozițiilor sale.
tracklist – ediția vinyl, limitată
Din punct de vedere muzical, Eternal Rituals… impresionează prin dinamismul său, prin atmosfera unică și eterică, dar și prin instrumentalele captivante și foarte heavy, dure, mai ales în comparație cu ceea ce au mai făcut în trecut. Primele două melodii publicate, The Queen’s Constellation și Clean the Beast, au prezentat fiecare câte o latură a materialului. Astfel, cea dintâi este mai familiară ascultătorilor Junius, mie părându-mi asemănătoare cel puțin din punct de vedere atmosferic cu Betray the Grave sau All Shall Float; diferența constă în interludiul ceva mai lung de clape și în chitara mult mai proeminentă, care elimină vocalele din prim plan. Cea de-a doua, Clean the Beast, a fost însoțită de un videoclip controversat care, după părerea mea, n-are nici un fel de tangență cu tema albumului; agresivă, catchy și fascinantă, include un element foarte rar întâlnit, în forma vocalelor scream ale lui Drew Speziale, din Circle Takes the Square. Chitara în perfectă armonie cu clapele conturează un peisaj rece, iar împreună cu vocea lui Martinez, creează impresia de atemporalitate și libertate într-un spațiu vast. Chiar înainte de lansarea oficială, a fost publicată pe YouTube o a treia piesă, A Mass for Metaphysicians, asemănătoare din punct de vedere muzical cu Clean the Beast. La fel de stranie dar ceva mai blândă, readuce vocea în prim plan, accentuând în același timp importanța caracterului ambiental al acestui full-length.
Eternal Rituals… pe vinyl – ediție limitată
Precum am spus anterior, există două laturi ale lui Eternal Rituals for the Accretion of Light. Una tinde să ofere continuitate discografiei Junius, iar cealaltă inaugurează o nouă direcție muzicală și este profund diferită față de prima. Piese precum Telepaths & Pyramids, The Queen’s Constellation și Heresy of the Free Spirit reprezintă un exemplu potrivit pentru prima parte. Acestea sunt caracterizate de un sunet amplu și, în lipsa unui cuvânt mai bun, vaporos, bazat pe sintetizatoare și pe chitarele dense, acompaniate de tobele scufundate în fundal, ritualice și repetitive. Fine urme de progressive rock și shoegaze sunt prezente și conferă cursivitate materialului, care culminează cu Black Sarcophagus. Deși reprezintă finalitatea, acest punct culminant nu ar fi putut exista fără cele trei melodii care-l preced, care se încadrează perfect în descrierea făcută anterior. Povestesc deci despre un mod ingenios de creare a tensiunii și de pregătire a ascultătorului prin simplificarea și îmblânzirea sunetului, iar nu prin creșterea complexității și agresivității, pentru un cântec atât de intens precum Black Sarcophagus. Intens, cu un outro heavy și nemilos, apăsător, acesta închide Eternal Rituals… cu apoteoza despre care povestea Martinez în interviuri.
Originalitatea și unicitatea însă provin din cealaltă latură, cea agresivă și dură. Concentrată în prima parte a lui Eternal Rituals…, este ilustrată de piese precum A Mass for Metaphysicians, Clean the Beast sau March of the Samsara. Cu o chitară puternic distorsionată care creează un sunet dens și apăsător, clape fantomatice și vocal lipsit de inflexiuni, similar ca stil cu cel al lui Jonas Renske (Katatonia), acestea reprezintă ruptura față de vechile creații și surprind prin agresivitate și intensitate. Întâlnim în continuare alte elemente de noutate: un blast-beat scurt, umbrit de un zid sonic în Beyond the Pale Society și screamurile anterior menționate de pe Clean the Beast. Epic, nemilos și impozant, sunetul Junius în prima jumătate a materialului se construiește în jurul acestor elemente. Trecerea spre cea de-a doua parte este făcută de un interludiu minimalist de doar 1 minut, All That Is, Is of the One, creat cu ajutorul sintetizatoarelor și unei voci feminine – Eternal Rituals este, așadar, antisimetric.
Producția albumului este perfectă. De la coperta sugestivă și până la înregistrări și mixaj, se scoate în evidență conceptul și tematica sa, definind sunetul său unic. Nu este deosebit de calitativ însă cred că supraproducția ar fi omorât spiritul acestui full-length și l-ar fi făcut banal, răpindu-i locul special în discografia Junius. Momentan, formația se află într-un turneu american de promovare însă membrii săi au promis că vor încerca și vor susține câteva concerte și în Europa.
Eternal Rituals for the Accretion of Light este, după părerea mea, apogeul artistic al trupei. Original și inovator, inaugurează o direcție muzicală pe care sincer sper că o vor dezvolta mai departe în materialele ce vor urma, o abordare mult mai personală și puternică decât am întâlnit până acum ascultând creațiile Junius.
Notă: 8.5/10
