De la începuturile explorărilor mele în tenebrele diferitelor subgenuri de rock și metal am rămas până în prezent cu câteva trupe. O parte din ceea ce am descoperit atunci s-a pierdut în amintire, altele nu mi-au plăcut aproape deloc dar le ascultam datorită influenței anturajului (eh, clasa a 8-a, chiar conta atunci ce asculți și cu cât erau mai dure cu atât erai mai adevărat, mai trv kvlt), iar câteva mi-au plăcut cândva dar am omis să le mai ascult în ultimii ani. Ava Inferi însă mi-a rămas dragă încă de atunci și sunt deja vreo 6-7 ani de când grupul format de Rune Eriksen (ex Mayhem, membru al scenei timpurii de black metal) alături de soția sa, Carmen Susana Simões, îmi încântă auzul. Din păcate însă, Ava Inferi și-a încetat activitatea în 2013, fără a oferi prea multe detalii despre proiecte muzicale ulterioare; totuși, Rune și Carmen s-au întors în lumea muzicii cu noua lor formație, Earth Electric și au lansat albumul de debut, Vol. 1: Solar pe 12 mai, anul curent.
Cele două piese lansate în anticiparea materialului, Mountains and Conquerors (Pt. 2) și Meditate. Mediate au anunțat nu doar revenirea sub un alt nume, ci și o schimbare radicală de stil și gen față de perioada Ava Inferi. Cântecele lente, melancolice cu care eram obișnuit s-au transformat într-unele mult mai rapide, ritmate și ceva mai vesele – inspirate de heavy metal clasic, stoner și progressive rock, au un vibe vintage care amintește de ceea ce am fi ascultat în anii 70-80. Totuși, vocalele fantomatice de o frumusețe remarcabilă sunt un element de modernitate în contrast cu instrumentalul, un element de altfel binevenit; aceasta a fost prima impresie despre Vol. 1: Solar, formată încă înainte de lansarea oficială.
Din punct de vedere structural, albumul conține 9 melodii destul de scurte și are o durată de doar 35 de minute. Nu are o structură simetrică, nici intro sau outro, ci începe direct cu prima piesă, Mountains and Conquerors (Pt. 2). Refrenul captivant folosește din plin vocea superbă a lui Carmen, însă creează o atmosferă stranie prin contrastul puternic dintre aceasta și instrumentalul agresiv. Pentru cei care caută în Earth Electric rămășițe care să fi supraviețuit din perioada Ava Inferi, această primă melodie nu este cel mai bun punct de plecare. M-am surprins în aceeași situație, încercând să găsesc o legătură între vechi și nou, iar eșecul m-a întristat; am încercat să gândesc la rece dacă această schimbare puternică este binevenită sau dacă aș fi preferat o reîncarnare a spiritului vechi. Oare Earth Electric trebuie ascultată ca fiind o trupă complet nouă, complet diferită, sau trebuie să mă raportez și la ceea ce a fost cândva?
Meditate. Mediate, al treilea cântec de pe Solar, mi-a întrerupt șirul gândurilor cu un sunet cumva familiar dar care clar nu aparținea de Ava Inferi. Atunci am descoperit ce e cu adevărat foarte mișto la acest prim efort Earth Electric – felul în care spiritul a renăscut complet într-un trup nou, gata de aventurarea pe un drum neexplorat până acum. Refrenul mi-a redat ceva de care mi-a fost dor și a oferit o nouă cheie de interpretare pentru Solar. Vocalele readuse în prim plan, instrumentalul lent, melancolia și accentul pus pe latura emoțională a compoziției, toate aceste elemente au primit un nou suflu fără a-și pierde identitatea. Simplitatea este și ea, la un nivel foarte subtil, o trăsătură preluată din ceea ce a fost cândva…
Deși sunt scurte și nu tocmai complexe, noile melodii m-au surprins prin cât de bine sunt compuse. Atât cele mai lente, precum Meditate. Mediate, cât și cele mai rapide și dure precum Mountains and Conquerors sau The Endless Road au o frumusețe proprie, indiferent de atmosfera când stranie, când melancolică. Sunt omogene și nu au pasaje forțate sau lipsite de sens, tranzițiile sunt naturale și curg într-un mod armonios. Set Sail (Towards the Sun), a cincea piesă, iese în evidență prin partea corală realizată doar de Carmen, însă și prin legătura ei cu Solar, cântec eponim ce ocupă a șasea poziție pe tracklistul materialului. Trecerea între cele două este insesizabilă și pot fi tratate ca un întreg. Sabbatical Moons m-a atras datorită interludiilor clean, pe care suprapunerea vocii le face de-a dreptul obsedante, dar și prin instrumentalul ceva mai tehnic și complex. Sweet Soul Gathering este exclusiv vocală și are și rolul de outro însă nu mi se pare tocmai reușită în această postură…
Prima oară când am desfăcut ambalajul lui Vol. 1: Solar, am rămas uimit de artworkul elaborat; este cel mai fain decorat produs din toate cele pe care le-am cumpărat până acum, chiar mai mișto și decât Desiderata al norvegienilor din Madder Mortem, perla coroanei din colecția mea de CD-uri. Coperta și desenul poartă semnătura lui Costin Chioreanu care, după un lung șir de dezamăgiri (cel puțin din punctul meu de vedere), a reușit să impresioneze cu desenul abstract din inlay, în deplină armonie cu compozițiile de pe album. Și coperta este deosebită, atrăgându-mi cu ușurință ochiul dintre atâtea alte zeci de CD-uri aflate în standul Niche Records de la festivalul Rockstadt, iar aerul mediteranean al muzicii se regăsește și în arta vizuală ce-l însoțește pe Solar.
albumul alături de inlay
Din punct de vedere al producției (masterizare și mixaj) nu am prea multe de comentat. Nu este chiar excelentă, din punctul meu de vedere vocea fiind la un volum mult prea redus în comparație cu restul instrumentelor, chiar dacă aceasta are un rol important în realizarea atmosferei unice a acestui material. Aș fi preferat un bas mai prezent și un accent mai puternic pe frecvențele joase.
În cele din urmă, Vol. 1: Solar reprezintă un debut bun, lucru de așteptat din partea unor artiști cu experiență. Deși nu este o reincarnare a desființatei Ava Inferi, preia anumite trăsături ale acesteia și le include într-un sunet total diferit, nou și interesant. Aștept cu nerăbdare să văd pe ce drum se vor îndrepta mai departe Rune și Carmen cu Earth Electric, însă deocamdată începutul este unul promițător.
Albumul poate fi cumpărat de la Niche Records.
Notă finală: 8/10
