Buciumul este un instrument muzical tradițional, întâlnit în special în zona Carpaților și este folosit atât de români, cât și de alte popoare din acest colț de pământ. Comun muzicii folclorice autentice, a avut și un rol mai sumbru, anunțând în vremuri de demult invaziile și primejdiile, sunetul său prevestind nenorocirile ce s-au abătut asupra țărilor române în Evul Mediu.
Anii au trecut; nu (prea) ne mai paște vreo invazie și muzica tradițională autentică (nu ceea ce se difuzează pe canalele TV) este tot mai puțin cunoscută și apreciată. Simbol al vremurilor de demult, buciumul mai apare uneori prin versurile vreunei piese folk rock, sau, mai recent, își împrumută moștenirea, botezând o formație de folk rock din București, care activează pe plaiurile mioritice de destul de mulți ani.
Trupa Bucium a fost fondată în 2004 în Capitală; cântă folk rock cu influențe din mai multe genuri, printre care se remarcă cele din progressive și symphonic. Noul lor album se numește Live în Codrul Ascuns, ideea din spatele acestuia fiind de a oferi publicului înregistrări profesionale, de studio, cu cele mai îndrăgite piese ale trupei, totul într-un pachet artistic unic, care să fie reprezentativ pentru formație.
Înregistrările au fost făcute de Alex Pascu, acesta realizând și mixajul primei piese. Tragedia din Colectiv a întrerupt producția albumului, aceasta fiind reluată după destul de mult timp. Scopul discului a fost schimbat de incendiu, acesta fiind astăzi un omagiu adus lui Adrian Rugină, cel care a fost toboșarul formației, dar și celorlalte victime ale nenorocirii de acum un an; cântecele care deschid (Colindul Cerbului) și, respectiv, închid (Sus la Cheia Raiului) albumul au fost înregistrate alături de regretatul artist.
Live în Codrul Ascuns este, din punct de vedere al aspectului și artwork-ului, un experiment. Bucium au folosit un format de 23 x 23 centimetri, ilustrațiile fiind individuale pentru fiecare piesă, însoțite de un CD de tip vinil. Meritul pentru arta vizuală revine artistului Tibi Militaru, care a creat câteva imagini reușite și foarte sugestive pentru fiecare melodie în parte. Preferata mea este cea care însoțește cântecul Frunză Verde De Trei Flori:
Din punct de vedere muzical, pot să caracterizez pe scurt albumul ca fiind foarte frumos. Nu mi s-a părut neapărat vesel, vioi, precum sunt marea majoritate a creațiilor genului folk rock, nici atmosferic sau complex (deși cea din urmă e o trăsătură mai puțin comună acestui tip de muzică). Pur și simplu, e un material frumos. Melancolic dar și înălțător, melodios și ritmat, a reușit să aducă un echilibru între partea folclorică și cea modernă, cele două coexistând armonios pe Live în Codrul Ascuns. Vocea lui Andi Dumitrescu contribuie la frumusețea materialului, atrăgându-mi atenția în special în timpul piesei Maria Doamna (Rareșoaia), personajul ce a inspirat versurile ei fiind mama voievodului Petru Rareș.
Mai apropiat de „canoanele” rockului folcloric este următorul cântec, Războieni. Începe cu un ritm mai alert, cele două viori înlocuind un solo de chitară care s-ar fi potrivit și el perfect în intro. Refrenul este catchy iar linia melodică ceva mai complexă e caracterizată de alternarea unor pasaje acustice cu cele electrice, într-un stil progresiv ce-amintește de Opeth. Remarc, din nou, niște pasaje de o frumusețe remarcabilă, cu o atmosferă unică și oarecum festivă (!). Aceasta te duce cu gândul spre un sat de deal, străbătut de fiorul adunării oștirii de către domnitor pentru a ține piept vreunei invazii.
Greuceanu este cea mai lungă piesă de pe Live în Codrul Ascuns; este și cea mai progresivă și cea mai complexă dintre toate, axându-se pe aceste laturi în defavoarea celei catchy. După un intro mai lent dar ceva mai vesel, punctat pe alocuri de viori (acestea au un rol deosebit în cântecele albumului), urmează un breakdown în adevăratul sens al cuvântului, deși este lipsit de growluri. Din nou, remarc alternanța între acustic și electric și faptul că nu este deloc forțată trecerea între pasaje. Are o lungă parte instrumentală, presărată cu solouri de vioară, foarte faine și frumoase. Este melodia mea preferată de pe acest material discografic, alături de Maria Doamna. Imaginile ce însoțesc această melodie se potrivesc și ele perfect cu atmosfera ei.
Menționez că, odată cu achiziția albumului în format fizic, clienții vor primi și un cod pentru descărcarea pieselor în format digital, scopul fiind de a oferi un produs fizic pe care publicul să și-l dorească pentru valoarea sa estetică. Partea vizuală e mișto tare și confirmă tendința trupei de a echilibra modernul cu arhaicul, aceasta fiind o întâlnire între geometrie, formele abstracte ale artei antice și suprarealism. Pentru o excursie unică în arhaicul românesc, șlefuit și reinterpretat pentru a se potrivi timpurilor noastre, recomand să încercați materialul și să-l comandați în format fizic.
Notă finală: 8/10
