Decapitated, unii dintre tăticii death-ului tehnic, aleg, cu cel mai recent material, să se aventureze ceva mai mult decât până acum în modern. De-a lungul celor opt piese și două interludii, trupa nu-și abandonează însă amprenta, ancorele nenumărate fiind purtate de valuri violente, cu tranziții abrupte, dar pline de deliciu pentru fanii genului.
Eponima albumului, precum „Iconoclast”, debutează după un scurt intro frenetic, alert și cu o serie de momente care să-și întindă cârligele calculate și forța către ascultător. Bass-ul dublu și solo-urile melodice se împletesc cu vocea clară și ce inspiră la rebeliune contra ordinii „firești” a vieții moderne.
„Just a Cigarette”, asemeni „Suicidal Space Programme”, este una dintre compozițiile mai experimentale de pe „Cancer Culture”, cel puțin la nivel instrumental. Chitare post-rock și riff-uri ce trimit către trupe precum Gojira („Hours as Battlegrounds”), ploi de tobe, ce mențin totul ancorat încă în tech death, descriu eforturi de transpunere a trupei în prezent. Vocal avem și aici surprize, growl-urile lăsând loc și unor tentative de core.
Impresionant este jocul chitarelor ce înglobează o sumedenie de stiluri în care-și vâră degetul și revin subtil și matematic (‘No Cure”). Colaborarea albumului, cu Jinjer, pe „Hello Death”, și o împăcare cât se poate de neanticipată a vocii feminine cu masculine reprezintă un respiro interesant pentru acesta, deși parțial pierde din esența Decapitated și cade o idee prea mult în cea a Jinjer. „Last Supper” încheie materialul cu o rundă de clasic pentru trupă, viteza execuțiilor și ruperile de ritm asurzind simțurile.
Albumul celor de la Decapitated, așa cum ne-am aștepta, nu dezamăgește, însă surprinde prin elemente moderne și experimentale, pe care personal le-am degustat cu nerăbdare. Trupa este un reper al genului, iar titlul îi revine fără îndoială în continuare.
