Mountains On My Back nu este un nume abia apărut pe scena locală însă se lansează oficial, muzical, săptămâna viitoare, pe 26 februarie, în Expirat, alături de Flesh Rodeo. Despre debut și ce a presupus acesta vorbim în următorul interviu.
Nu sunteți noi pe scenă, dar lansați acum un single de debut. De ce tocmai acum?
Alex: Tool ne-au învățat că lucrurile bune trebuie așteptate… Mountains On My Back a fost un proiect care a pornit la drum având multe necunoscute și a fost nevoie de ceva timp pentru a ne găsi identitatea muzicală, ritmul potrivit și componența ideală. Cum singurul nostru interes în tot acest complex și epuizant proces de a activa într-o formație este să fim mulțumiți de forma finală a compozițiilor noastre, ne permitem să fim minuțioși și perfecționiști… Bineînțeles că și lipsa timpului, o mare problemă pentru niște oameni care nu câștigă nimic din muzică și care mai sunt implicați și în alte proiecte, a fost un factor decisiv pentru acest debut exagerat de lent.
Cum vă reprezintă pe voi acest prim single și cât gând a stat în spatele său?
Alex: Am ales ca „Tree Rivers Deep” să fie piesa cu care ieșim pentru prima dată în lume tocmai pentru că este un rezumat perfect al viziunii noastre muzicale, o călătorie molcomă prin teritorii sentimentale întunecate, abstracte, onirice. Avem alte piese mai bine conturate și care ar fi mult mai ușor de etichetat, dar „Tree Rivers Deep” este mai apropiată de ideea centrală a ceea ce ne dorim să realizăm cu această formație.
Adrian: Piesa asta este chintesența formației, o sinteză a sentimentelor noastre, a ideilor ce pluteau deasupra noastră în momentul în care a luat naștere acest proiect.
Cu “Tree Rivers Deep” am vrut să ieșim din zona de confort în care eram obișnuiți, să avem o altă abordare, să facem “altceva”.
Câtă presiune a fost asupra voastră cu acest single?
Alex: Din exterior nu a existat niciun fel de presiune deoarece nimeni nu îl aștepta. Ne luptăm însă în permanență cu presiunea propriilor așteptări și gânduri, cu dorința de a lăsa ceva în urmă pe măsură ce ne lăsăm tinerețea în urmă, cu obsesia de a crea compoziții care să exprime întocmai ceea ce ne dorim. Mountains On My Back este un efort continuu de a stoarce tot ce este uman posibil din inspirația noastră muzicală, un refuz încăpățânat de a ne mulțumi cu puțin, o rană deschisă.
Lucrați și la un material complet?
Alex: Da, lucrăm intens în acest moment la primul nostru album de studio, pe care sperăm să îl înregistrăm în toamnă și să îl lansăm cândva în 2020, dacă totul merge conform planului. Materialul va reuni toate piesele compuse în acești primi trei ani de activitate haotică care au trecut examenul propriului simț critic, fiind din acest motiv extrem de divers și punctând toate teritoriile stilistice pe care le-am explorat până în prezent. Va fi o colecție densă de creații pline de sentimente neșlefuite, de munți pe care îi ducem în spate.
Ce aduceți nou pe scenă?
Alex: Întotdeauna mi s-au parut ridicole formațiile care declară că nu pot fi constrânse de un anumit stil muzical și convinse că ceea ce fac transcende limitele convenționale. Fără excepție, aceste minuni de duzină pot fi lejer încadrate într-un stil bine definit. Nu avem astfel de pretenții mărețe de la creațiile noastre, iar, pentru mine, Puscifer și Carina Round, cele mai importante influențe muzicale din ultimii ani, rămân mereu în apropierea frazelor muzicale pe care le compun. Dacă suntem cu adevărat diferiți și originali, în orice fel, timpul este cel care trebuie să dea verdictul. Lăsând la o parte muzica, eu mi-am propus întotdeauna, în orice proiect muzical în care m-am aventurat, să fiu înconjurat de o aură de sobrietate, seriozitate și punctualitate, toate foarte atipice scenei underground românești.
Încotro credeți că vă îndreptați, din punct de vedere muzical?
Alex: În linii mari, către anonimat și moarte, cu o conștiință muzicală curată, ca orice artist contemporan care nu își vinde sufletul pentru like-uri. Mai concret, obiectivul nostru este să compunem exact ceea ce ne dorim, să înregistrăm mai multe albume care să sune exact așa cum ne propunem, să urcăm pe scenă vibrând din cauza monstruozității propriilor sentimente, să activăm doar cât timp acest lucru ne va face plăcere, după care să ne urmăm traiectoriile individuale în pace, știind că nu am irosit nicio picătură din potențialul nostru artistic.
Adrian: Am pornit pe drumul ăsta cu mintea limpede, în ideea de a ne exprima viziunea artistică într-un mod cât mai facil nouă, prin muzică. Cred că nici unul din noi nu își imaginează un viitor plin de bani, faimă și like-uri. De aceea, avem ritmul nostru, fără constrângeri sau limitări. Cum a spus și Alex, o să cântăm până nu ne mai place și apoi murim.
Foto: Vladimir Gheorghiu
