Șansele de a reuși să faci senzație cu un album de debut într-un an deosebit de bogat din punct de vedere al lansărilor de noi materiale discografice sunt, în general, aproape nule. Dacă printre trupele care au mai lansat în același an se numără și My Dying Bride, Paradise Lost, Secrets of the Moon, Slayer sau Leprous ai putea foarte bine să renunți la orice speranță de succes. CD-uri așteptate deja de ani buni au apărut în vara și toamna anului ce abia a trecut, și mare parte dintre ele au fost întâmpinate de un val de entuziasm la care nu mă așteptam. Dacă în ecuația unui an plin de noi apariții adăugăm faptul că nimeni nu știe că trupa ta există, nimeni nu te cunoaște și tu nu ai început niciun fel de campanie de promovare a muzicii pe care o interpretezi, șansele să reușești sunt nule; cel puțin, așa zic cifrele.
Batushka a demonstrat într-un mod foarte concret că m-am înșelat. Dacă ești extraordinar de talentat și original, iar curentul în care te încadrezi nici măcar nu poate concepe o operă similară cu a ta ai o șansă de a te afirma și de a avea succes. Multe albume așteptate cu nerăbdare de public au apărut în 2015. Ultima apariție demnă de atenție a fost cea a CD-ului SUN al trupei germane Secrets of the Moon, lansat la sfârșitul anului trecut. Și-atunci când deja ne declaram împăcați cu ce a apărut în cele 4 anotimpuri, când aclamam mulțimea cântecelor ce au cucerit lumea metal, s-a născut din senin un nou album: Litourgiya, al trupei poloneze Batushka, ce a fost lansat pe 4 decembrie 2015. A apărut pe rețelele de socializare și pe Youtube la câteva zile după pentru ca după câteva săptămâni să devină omniprezent – toți ascultătorii de extreme metal erau la curent cu noutatea pe care a adus-o această trupă, ai cărei membri sunt deocamdată necunoscuți – știm doar că provin din formații renumite.
Creștinismul ortodox este o religie foarte conservatoare și rigidă, văzută de unii oameni ca fiind retrogradă, inutilă sau chiar periculoasă. Scena metal o respinge deseori cu fermitate. În ciuda acestor fapte, Batushka a considerat că este o idee foarte bună să îmbine cântările și imnurile ortodoxiei cu black metal tradițional, gen muzical ai cărui fani deseori contestă vehement orice are legătură cu creștinismul, fie el catolic, ortodox sau protestant. Rezultatul este, în opinia mea, cel mai bun album al genului din ultimii ani, atât o capodoperă a metalului extrem cât și a muzicii în general.
Litourgiya, căci acesta este titlul dat respectivului album, a apărut pe 4 decembrie 2015 și a luat lumea metal prin surprindere – nimeni nu se aștepta să existe o astfel de abordare, nimeni nu se aștepta să mai apară ceva atât de bun după șirul de lansări extraordinare. Distribuit de ascultători prin intermediul rețelelor de socializare, Batushka a devenit un nume obligatoriu al scenei underground. Albumul conține 8 piese, toate cu același titlu: Yekteniya 1, Yekteniya 2, până la Yekteniya 8, cântate în rusa veche. Agresiv și inovator, caracterul acestui CD se manifestă încă din primele secunde. Corul bisericesc inspirat din slujbele ortodoxe este secondat de blast-beaturi și chitări disonante, urmate spre sfârșitul primei Yektenyii de un outro lent, amintind de doom metal tradițional. Fără alte introduceri, Yekteniya 2 debutează cu un blast beat, iar urletele solistului Крисtофор (Kristofior) sunt acompaniate de corul ortodox, aflat în perfectă armonie cu brutalul fundal instrumental. Haotic și violent, albumul pare influențat de munca celor din Deathspell Omega. Experimental prin abordare și sunet, pot considera că este un copil al scenei avantgarde norvegiene, care s-a întâlnit din întâmplare cu tradițiile liturgice est-europene. Tehnic și complex, mă face să cred că este o simbioză între Behemoth și orice trupă de progressive black. Pe scurt, este un album care oferă ceva oricărui ascultător de extreme metal, indiferent că preferă partea tehnică, melodică, experimentală sau progresivă a muzicii din acest gen.
Principalul element care distanțează Litourgiya de restul albumelor black metal este corul. Părțile interpretate de acesta sunt compuse pe baza muzicii liturgice a Europei de Est, redarea fiind pur și simplu perfectă. Vocile bărbătești care ar putea la fel de bine cânta slavă divinității aduc un nor negru asupra acestei înregistrări, care devine tot mai întunecată și macabră la fiecare audiție, odată cu fiecare notă pe care o descoperi. Uneori, contrastul între muzica bisericească și instrumentația de black metal este sarcastic, poate chiar ironic, fără a fi nici măcar o clipă nepotrivit. Remarcabil este felul în care acest cor este în perfectă armonie cu instrumentația black metal – te aștepți să-l auzi exact în clipele în care își face simțită prezența, iar fără el ai avea doar un alt album black metal, identic cu celelalte lansate în timpul celui de-al doilea val al acestui gen.
Yekteniya 6 mi-a rămas întipărită în memorie prin atmosfera ciudată pe care o creează vocalele feminine; imnul intonat pare desprins din poveștile horror și mie personal îmi amintește de jocul PC Metro 2033, fără ca Litourgiya să aibe vreo legătură cu acesta. Yekteniya 8 este un sfârșit perfect al unui album aproape de perfecțiune și încadrează fiecare element care distinge opera Batushka de alte lansări ale rivalilor. Chanturile devin aproape obsedante, sporind atmosfera întunecată și apocaliptică a acestei opere.
Coperta, similară cu cea a unui alt album (OM – Advaitic Songs) este ciudată pentru un album black metal. Icoana, cel mai probabil reprezentând pe Iisus Hristos și pe Sfânta Maria, nu are chipuri și, în loc de numele personajelor sunt trecute titlul albumului și logoul trupei.
Din punct de vedere al producției și masterizării, formația merită toată lauda. Nu știu cine sunt cei responsabili pentru apariția acestui album și nu pot estima fondurile pe care le-au avut la dispoziție, însă oricare ar fi circumstanțele, Litourgiya este înregistrat la calitate excepțională. Trebuie să fi fost greu să armonizezi un cor ortodox cu un instrumental și vocal black metal, însă cei care s-au ocupat de această parte au făcut o treabă minunată. Bassul, chitările și tobele sunt perfect trase din punct de vedere al volumului și al egalizării, și cel puțin mie nu mi se pare că există ceva ce nu se aude suficient de bine pe acest material.
Trupa va participa la festivalul Dark Bombastic Evening din acest an, care se va desfășura în cetatea Alba Carolina din orașul Alba Iulia.
Notă finală: 9/10.
Cumpără merchandise de aici
