În acest an, numeroase trupe și artiști vor susține concerte în premieră în țara noastră, fie la festivaluri fie în evenimente de sine stătătoare. Cu cele mai multe premiere ne va încânta festivalul Dark Bombastic Evening din Alba Iulia, ce se va desfășura între 18 și 20 august. Printre cei ce vor urca pe scena evenimentului transilvănean se numără și artista norvegiană Sylvaine; aceasta tocmai a lansat un nou album, asupra căruia îmi voi îndrepta puțin atenția prin rândurile ce urmează, cu scopul de a vă forma o idee în legătură cu unul din actele pe care le veți putea urmări la DBE 7.
Sylvaine este o multi-instrumentistă născută în Norvegia, care, după mulți ani petrecuți în industria muzicală, studiind și învățând câte puțin din fiecare taină a acestei arte, a hotărât să-și lanseze un album. Intitulat Silent Chamber, Noisy Heart acesta a apărut pe piață în 2014 și a primit recenzii pozitive din partea publicului și presei. Încurajată de entuziasmul celor din jur, artista a hotărât să compună un alt album în stilul debutului său, însă fără a fi o continuare a acestuia. Intitulat Wistful, acesta a fost lansat pe 13 mai 2016 prin intermediul casei de discuri Season of Mist. Despre acest material discografic, Sylvaine a declarat că este mult mai personal și că ea este mult mai aproape din punct de vedere spiritual de muzica creată, care este inspirată din evenimente petrecute recent în viața ei.
Din punct de vedere muzical, albumul Wistful se remarcă prin atmosfera melancolică dar liniștitoare pe care o creează și prin diversitatea cântecelor, care alternează între pasaje lente de o frumusețe uimitoare și secvențe agresive, ce pot fi încadrate în genul black metal ambiental. Prima piesă, intitulată Delusions, ilustrează perfect capitolul în care mi se pare că excelează artista, și anume în cântece foarte melodioase, lente și liniștitoare. La aproape 11 minute, este cea mai lungă piesă a acestui material discografic. În ciuda unui intro clean, lent, cântecul devine mai heavy, chitările distorsionate puternic fiind scufundate în mixul final și având rol mai degrabă ambiental, potrivindu-se perfect cu vocea extraordinară a cântăreței. Calitățile vocale ale lui Sylvaine se pot observa cel mai bine pe Saudade, a patra piesă de pe Wistful – este mai lentă, iar chitara clean însoțită de un reverb puternic lasă ascultătorului posibilitatea de a auzi perfect cuvintele cântate de artistă și de a remarca frumusețea și claritatea vocii.
Wistful are și o latură mult mai agresivă și întunecată – Sylvaine știe să facă screamuri, precum se poate observa pe Earthbound și pe In The Wake of Moments Passed By, cântece mult mai heavy decât Saudade sau Delusions. Stilul vocal îmi amintește oarecum de primele albume Burzum; un fundal de chitări puternic distorsionate peste care artista surapune niște screamuri destul de impresionante. Părerea mea este, însă, că aceste elemente nu prea se potrivesc pe acest material discografic. Cred că ar fi fost mult mai frumos și mai reușit dacă ar fi avut doar vocale clean, fără țipete; Sylvaine are o voce atât de frumoasă încât nu are nevoie de artificii de acest gen pentru a se integra perfect în ambientul unei melodii.
Albumul beneficiază de o producție specifică genului – chitări foarte distorsionate scufundate în mix, clape proeminente, delay și reverb din plin și tobe ce pot fi auzite în permanență fără a distrage atenția. Sunetul este omogen, și, în afara vocii, niciun instrument nu iese în evidență (corect ar fi să menționez faptul că vocea atrage atenția prin claritatea și frumusețea ei, nu prin volum), creând un peisaj sonor specific rockului ambiental. Marele plus vine din partea modului în care a fost înregistrată chitara, deoarece are un ton foarte cald și plăcut, cu joase foarte bogate și cu medii care încălzesc mult sunetul.
Tendința generală este de a compara această creație cu altele din același gen, apărute recent; de obicei, Sylvaine este comparată cu Myrkur (altă trupă formată de o singură artistă), proiect care aparține aceluiași gen muzical și are, în mare parte, cam aceeași abordare, sau cu Mariner al Cult of Luna și Julie Christmas, care se încadrează tot în curentul post metal. Este clar că Wistful are elementele lui originale și că rămâne o înregistrare unică, însă similaritatea cu alte EP-uri sau LP-uri din genul său nu poate fi neglijată. Este foarte diferit de compoziția celor din Cult of Luna, însă se aseamănă mult cu ceea ce au făcut Alcest sau Les Discrets.
Wistful rămâne un album deosebit, care va fi însoțit de o prezentare live de excepție pe scena festivalului Dark Bombastic Evening. Aritsta va urca pe scenă alături de alți muzicieni, cu ajutorul cărora va interpreta piesele de pe Silent Chamber, Noisy Heart și Wistful într-o atmosferă extraordinară, așa cum promite să fie la ediția din acest an a DBE.
Notă finală: 7/10.
