InterviuriNoutăţi

Interviul săptămânii: Darius (Elveția)

**Romanian Version (English Below)**
Trupa elvețiană Darius a lansat de curând un nou EP, intitulat „Clôture”, via Czar of Revelations și Cold Smoke Records. Albumul este descris ca fiind direct, fără impodobiri inutile, cu riff-uri puternice care tind spre post-rock odată puse cap la cap. Vorbim cu Darius despre acesta, în interviul de săptămâna aceasta.
Post-rock-ul este un stil muzical care a ajuns să-și creeze propria scenă. Cum este primit de public în Elveția?
Darius: Este primit destul de bine, cred. Nu cred că sunt multe trupe pe acest gen, însă există public pentru asta și este primit bine, muzica le vorbește, ceea ce este întotdeauna bine.
Piesele au o atmosferă întunecată. Ce vă inspiră?
Darius: Așa e, însă au și puncte de lumină. Cred că descriu viața, în general. Nu ne place când totul este ori albă, ori neagră. Trebuie să fie ceva umbre, la fel cum se întâmplă și cu muzica noastră. Poate fi ilustrată perfect cu trupa Impure Wilhelmina. Aceea este pentru mine trupa perfectă. Câteodată simți că vei muri când auzi muzica lor, dar câteodată te face să înțelegi că hei, ești în viață.
 
Care este prima trupă care v-a introdus genului?
Darius: Nu ascultăm mult post-rock, de fapt. Dar dacă vorbim despre muzică instrumentală, aș spune că Dub Trio cu albumul „Another Sound is Dying”. Și alții ar fi cei de la Mogwai.
 
Care este povestea din spatele „Clôture”?
Darius: „Clôture” în franceză înseamnă gard. Povești idioate dau nume bune de album, bănuiesc. Am înregistrat EP-ul la Glaucal. Este un fost câmp de antrenament arme într-un oraș pierdut din Elveția care s-a dovedit a fi o sală perfectă de repetiții. Când înregistram cu Louis Jucker ne-a întrebat dacă am vrea să mergem acolo și am zis că da. Amuzant este că lângă Glaucal sunt multe vaci. Și câteodată auzi câte un tick-tick pe album. Acela este sunetul gardului electric din jur. Totul era legat la acel circuit electric. Deci da, un omagiu vacilor!
 
Care ai zice că este cel mai divers single de pe EP?
Darius: Aș zice că „Trace” sau „Charlotte”. Dar cel din urmă are tot ce iubim și credem că am reușit să integrăm fragilitatea, sensibilitatea, puterea și groove-ul, dar și distracția în el.

**English Version**
Post-rock is a genre that has really created it’s own scene. How is this genre received in your country?
Darius: It is pretty well received I guess. I don’t think there are actually that many bands but there is an audience and we are always well received, and the music talks to them so that’s cool.
 
The songs have a great dark atmosphere. What’s your inspiration?
Darius: That’s true but it can be luminous too. I guess it’s life in general. We don’t like when everything is THIS or THAT. There are some shades everywhere, as well in our music. This can be perfectly illustrated with the Swiss band Impure Wilhelmina. That’s for me one of the best bands ever. You sometimes feel like you will die tomorrow when you listen to their music, but at the same time they make you understand that – Hey, you’re still alive.
 
What was the first band that opened yourselves to the genre?
Darius: We actually don’t listen that much of „pure” post-rock. But if we talk about instrumental and not so linear music, I’d say Dub Trio with the album Another Sound Is Dying.
And something more from the genre – Mogwai.
 
What’s the story behind „Clôture”?
Darius: Clôture in french means „fence”. Stupid stories make cool titles I guess. We recorded the EP at the Glaucal. It is an old shooting range in a lost village in Switzerland which turned into a cool rehearsal room. As we did the record with Louis Jucker, he asked us if we wanted to come here and we said yes. The fun thing is that next to the Glaucal, there are cows. And sometimes you can hear a „tick-tick” on the record. And that’s the electric current coming from the fences. Everything was on the same electric circuit. So yeah, homage to cows !
 
What do you think is the more diverse track on the EP?
Darius: That would be Trace or Charlotte. But Charlotte has really everything we love and we think we were able to manage the fragility, the sensibility, the power, the groove and the fun on this one.
Mi-am început drumul prin jurnalism cu mai bine de patru ani în urmă, iar de atunci am navigat printre stiluri muzicale şi webzine de profil. Aici mă veţi cunoaşte cel mai bine prin rubrica Prog Talk.

Care este reacția ta la acest articol?

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Alții au citit si ...