**Romanian Version (English Below)**
Așa cum am făcut și în cazul altor trupe, precum Opeth, Lunatic Soul sau The Dear Hunter, ne-am gândit, mai ales cu ocazia venirii a celor de la Riverside din nou în România, în cadrul festivalului SoundArt, să trecem în revistă toată discografia Riverside, începând cu materialele full length și finalizând cu o trecere în revistă a EP-urilor.
Începem așadar cu prima încercare prinsă pe bandă a trupei, lansată în 2003, Out of Myself.
Riverside nu este tipul de trupă care va prinde în fața unui public mare, și nu din prima. Este o trupă care crește pe măsură ce te afunzi în măiestria compozițiilor și în lipsa fricii de a experimenta. Chiar și atunci când fanii poate te blamează pentru asta. Out of Myself însă a oferit audienței câteva clasice, cerute cu fervoare chiar și în prezent.
Compus din nouă piese, materialul introduce, pentru prima oară ascultătorilor, universul Riverside prin cea mai lungă compoziție inclusă pe acesta. The Same River nu poate da greș, încă din primele sale acorduri. Chitara intră în scenă plină de meditație, iar Duda îi oferă drept pânză un ecou izolat. După doar două minute începe furtuna de emoții și frumusețea geniului pusă în ea. Atmosfera este actor principal în această schemă, percuția întrerupându-i lin liniaritatea. Apogeul, nu târziu atins, este înlocuit cu o nouă linie melodică, de un prog old school melodic și plin de viață, abia în a doua jumătate a piesei intervenind și vocalul, care deși vine ca o completare la toată nebunia la care tocmai ai luat parte auditiv, încheagă întregul și-i oferă elementul memorabil. Outro-ul îți va zdruncina sinele și-ți va zbârli tot ADN-ul.
Out of Myself introduce și electronicul în scenă, valul misterios și tonalitățile diferite acoperind cu succes orice spațiu rămas liber în grozăvia totului, de astă dată de un prog ceva mai modern.
I Believe este prima baladă cu care poți veni în contact dacă urmezi călătoria trupei în muzică așa cum a fost ea scrisă și îți va demonstra ceva: în simplitatea lor aparentă, baladele Riverside vor deveni unele dintre cele mai frumoase și mai ușor de asimilat. Te vei regăsi în ele așa cum rar o faci în muzică, îți vor dicta gândurile așa cum ți-ai dori să o poți face.
Reality Dream, atât prima parte, cât și a doua, te trezesc din melancolie printr-o scurgere a timpului în minute întregi de instrumental ce te trec prin toate sferele frumoase ale muzicii și influențe pe care nici nu le-ai visa. I Believe poate a fost prima baladă, în ordinea compozițiilor, dar Loose Heart rămâne până în prezent una dintre cele mai frumoase și cunoscute din repertoriul trupei. Atipicul ritmului cuplat cu clapele atmosferice și căldura vocală, dar mai ales cu intervențiile dureros de dumnezeiești și lirica sensibilă îți vor cuceri simțurile definitiv. Interludiul instrumental te aduce înspre un alt acustic, cu efect de orgă, pe In Two Minds.
Balada se abate de la normele cunoscutului și de la cele ale unui prog obișnuit și face tranziția spre o altă preferată, Curtain Falls. Chitara cucerește reflectoarele din nou, însă se pierde atât de complet în atmosfera general creată de întreg încât nu ai putea renunța la nimic din ea astfel încât să fie „mai perfectă”. Outro-ul trece rapid de la explozii la note susținute, dar tranzițiile sunt un deliciu, realizat cu o tehnică deosebită. OK încheie materialul și îți va aduce aminte de Porcupine Tree pe ici-colo, bass-ul lui Duda devenindu-i parte integrală din dansul vocii.
Un prim album de debut de excepție, un clasic fără doar și poate, Out Of Myself va oferi baza unor turnee aniversare minunate, precum și o introducere pe cât se poate de potrivită în ce va face trupa de atunci încolo.
**English Version**
As we already did with other bands, such as Opeth, Lunatic Soul or The Dear Hunter, we thought, specially since the band is coming back to Romania for the SoundArt festival, we could do a review of Riverside‘s discography, starting with its full lengths and ending with a short review of the EPs.
We’re thus starting with the band’s first musical try, launched in 2003, Out of Myself. Riverside is not the type of band that will immediately catch the audience’s attention, or not at first.
It is the type of band that grows on you steadily while you deep dive into the mastery of its compositions and in its lack of fear to experiment. Even when some fans may blame it for that. But that is the beauty of music. Out of Myself in particular, though, has offered the audience some classics, that are still gathering a lot of cheers from the crowd.
With its nine tracks, the material introduces, for the first time to its listeners, the Riverside universe through its longest song on it. The Same River can do no wrong, right from its first notes. The guitar enters the stage filled with meditation and Duda offers it as a canvas an isolated echo. Just two minutes in and the storm of emotions and the beauty of the genius behind it unravels. The atmosphere is the main actor in the whole, with just the percussion interrupting its linearity. The high-point is replaced with a new melody, leaning towards a full of energy old school prog, with the vocals claiming center stage just in its second half, which ultimately comes as an addition to the entire madness you just heard, it binds the whole and offers it an even more memorable hook. The outro will shatter your self and ripple your entire DNA.
Out of Myself introduces the electronica, with the mysterious wave and the different tonalities covering successfully the remaining space in the outstanding whole, this time with a touch of modern prog. I Believe is the first ballad that you will hear if you follow the band’s music story-line as it was meant to be told and it will demonstrate something important: in their apparent simplicity, Riverside‘s ballads will become some of the most beautiful and easily internalized of all times. You will discover yourself in them as you rarely do with music and it will decipher your thoughts as you wished you could do.
Reality Dream, the first part as well as the second part, wakes you from the onset melancholy through a time-lapse of entire minutes of instrumentals that will flow through all the beautiful sections of music and influences that you wouldn’t even dare to dream of. I Believe may have been the first ballad but Loose Heart still remains one of the best and well-known from the band’s repertoire. The atypical rhythm bound together with the atmospheric keyboards and the warmth of the vocals, and especially with the heavenly guitar interventions and the sensible lyrics will conquer your senses forever. The interlude will bring you to another acoustic, with organ effects, on In Two Minds.
The ballad strays from the known norms and from “normal” prog and transitions to another favorite, Curtain Falls. The guitar wins the spotlight again, but doesn’t lose itself in the general soundscape, so you couldn’t give something up to make this track even “more perfect” even if you wanted to. The outro alternates between explosions and sustained notes, but the transitions are a delight and executed with great technique. OK ends the album, Duda’s bass becoming an integral part of his vocals.
A first debut record that becomes a classic without a shadow of a doubt, Out of Myself will probably bring some amazing anniversary tours, as well as it represents a wonderful introduction into the band’s future.
