Cronici concerteProg Talk cu Geanina

Cronică de festival: ARTmania 2023

ARTmania 2023 a devenit un festival tradiție pentru majoritatea celor prezenți, iar edițiile din ultimii ani au urmat o direcție asemănătoare în abordarea line-up-ului, ceea ce a adus o fidelizare a publicului destul de mare.

Anul acesta nume mari din scena progressive au dominat din nou scenele ARTmania, precum Porcupine Tree, TesseracT, Haken, Port Noir, Pain of Salvation, Asemic sau Vulture Industries, mult râvnită fiind premiera în ceea ce îi privește pe cei de la Porcupine Tree.

Vinerea a fost poate ziua care a ieșit cel mai mult din acest tipar fiindcă principalele nume ale serii au fost Samael și Emperor. Samael a deschis festivalul în forță, cu valuri de black și industrial, dar și printr-o prezență scenică impunătoare, care contribuie la întărirea mesajului pe care trupa îl expune. Piese precum „Slavocracy”, „Luxferre” sau „Baphomet’s Throne” au dominat Piața Mare a Sibiului, cele peste trei decenii de carieră spunându-și cuvântul, prin mesajele brute, orchestre elaborate și simfonii întunecate. Asemic dărâmă în continuare scena mică, care abia reușește să cuprindă întreg talentul tehnic și calculat pe care cei din trupă îl etalează fără cusur, atât prin compoziții de pe cel mai nou material cât și din repertoriul vechi. Pain of Salvation, reveniți la ARTmania, se numără printre trupele care au reușit să transmită cele mai multe emoții pe durata festivalului, atât prin selecția de piese, cât și prin căldura transmisă de Daniel între. Setlist-ul lor s-a axat în cea mai mare măsură pe „Panther”, lansat în 2020, însă printre compoziții precum „Wait” sau „Accelerator”, s-au strecurat și o serie de bunătăți de pe materiale vechi, unele mai rar abordate live, precum „Restless Boy” sau „Used”. W3 4R3 NUM83R5 a fost un alt act favorit al serii, românii dovedind încă o dată că locul lor este pe scena mare. Spectacol executat fără scăpări, corect din toate punctele de vedere și o interacțiune minunată cu publicul. De notat aici că, pe alocuri, publicul a fost mai receptiv pe durata festivalului la trupele românești de la scena mică decât la unele acte de pe scena mare și pe bună dreptate.

Urmează capul de afiș, cu Ihsahn conducându-și marșul obscur, a doua oară prezent la ARTmania, însă de astă dată, cu un proiect mult mai cunoscut: Emperor. Trupa a creat istorie în cadrul black metal-ului și prin urmare a reușit să atragă și-un public numeros în prima seară a festivalului. Spectacolul live a fost unul simplist dar executat perfect, în care muzica livra toate elementele, însă o serie de preferate ale fanilor au fost incluse în cadrul său, precum „In the wordless chamber” sau „Inno a Satana”.

A doua seară debutează cu Vulture Industries, un act creativ, intens de urmărit live prin teatralitatea solistului, dar și mesajele punctate atât vizual cât și liric cu accente dure, acolo unde era nevoie. „Saturn devouring his young” sau „Deeper” au captat atenția publicului fără doar și poate, trupa revenind de fiecare dată în România în fața unui public din ce în ce mai mare. Koi Koi preiau scena mică pentru un concert scurt, însă plin de energie. Revenim la scena mare, unde mutăm sfera progressive avant-garde, către djent și prog metal cu TesseracT. Deși nu este prima oară când trupa ajunge pe meleagurile noastre, publicul este cu siguranță mai numeros și receptiv, asemeni Vulture Industries. Trupa include atât piese vechi, cum ar fi „Concealing Fate” sau „Of Mind – Nocturne”, cât și noi în spectacol și depășește cu succes micile probleme de sunet de la început pentru a tăbărî și umple ecoul pieței cu o formulă clasică de instrumental modern și voce versatilă atât pe clean, cât și pe dur. Încheiem seara cu cel mai așteptat număr live al festivalului, Porcupine Tree, recent reuniți pentru un nou album și un turneu scurt. Trupa a reușit să atragă și destui de mulți fani care depășesc granițele țării noastre, iar Piața Mare n-a fost nicicând mai plină. Setlist-ul, pe alocuri cuminte în alegeri, a inclus parțial piese de pe cel mai recent material, dar în majoritate compoziții mai vechi, precum „Trains”, „The Sound of Muzak”, „Sleep Together” sau „Anesthetize”. Muzica este cea care intră în vizor, cu un spectacol perfect gândit și pus în scenă, până la urmă, chiar și cu mica scăpare a versurilor pentru „I drive the hearse”, perfect. Britanicii nu au dezamăgit, fiecare instrumentist ocupându-și un loc de onoare în formula trupei (nb. bassist-ul nu a putut fi prezent la acest spectacol datorită unei probleme de familie).

Ultima seară a venit parcă prea repede și ne îndreptăm atenția, printre picături, către Port Noir, pentru mulți surpriza serii. Cu un prog modern, influențe diverse, oameni emoționați, însă fără a-și pune piedici în vreun fel în calitatea spectacolului, cei de la Port Noir sunt cei care au plecat cu cei mai mulți fani noi acasă. Piese precum „Old Fashioned” sau „Young Bloods” cuceresc prin versatil și atitudine. RoadkillSoda, una dintre cele mai iubite trupe românești, ia pe sus scena mică și aruncă publicul în dans și voie bună, instrumentalul adeseori blând și atmosferic oferind un bun repaos auditiv. Haken revine în România cu fast și un zâmbet pe buze adus fanilor la vederea ținutelor sincronizate cu imaginea trupei, iar în ciuda ploii puternice, trupa reușește să mențină aproape întregul public în afara zonei meselor iar asta spune de la sine multe. N-au lipsit din setlist piese iubite precum „Cockroach King” sau „The Architect”. Sirenia aduce în scena mică singura voce feminină din festival, oferind de altfel un contrast interesant față de restul line-up-ului. Încheiem o nouă ediție ARTmania cu Wardruna, reveniți și ei la festival cu un show tenebros, viking și atmosferic, transportându-și publicul pe tărâmuri nordice prin razele culturale expuse. Compoziții precum „Kvit hjort” sau „Tyr” ne cedează melancoliei sfârșitului unei noi ediții reușite de festival.

ARTmania, așa cum am menționat și anterior, a devenit tradiție, atât pentru acest redactor, cât și pentru oamenii care împânzesc piața Sibiului, datorită atmosferei plăcute, organizarea fără probleme, line-up-ul care satisface gusturile majorității fanilor fideli ai festivalului și locației.

Biletele pentru ediția din 2024 au fost deja puse în vânzare aici.

Mi-am început drumul prin jurnalism cu mai bine de patru ani în urmă, iar de atunci am navigat printre stiluri muzicale şi webzine de profil. Aici mă veţi cunoaşte cel mai bine prin rubrica Prog Talk.

Care este reacția ta la acest articol?

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Alții au citit si ...