Ziua de 26 iunie ne pregătea pentru o seară dificilă, dar și pentru un alt moment muzical cu un nume sonor pentru scena rock/metal a ultimilor 20 de ani. Cu Corey Taylor în frunte, cei de la Stone Sour aveau să ia scena în primire pentru un eveniment așteptat de iubitori ai genului de toate vârstele, dar și de melancolicii anilor 2000.
Cu o coadă lungă și nerăbdătoare de fani la intrare, concertul se anunța deja a fi un succes. Trecând chiar și de ploaia neîncetată, Stone Sour au reușit să anime Arenele încă din primele secunde de la apariție, lăsând în memoria celor prezenți o amintire demnă de a fi retrăită curând.
Dar să începem cu începutul. La ora opt și zece, conform programului, și-a făcut apariția trupa din deschidere, Nothing More. Vestea că texanii ne pregăteau un concert pe măsura celor care urmau a vuit în ițele Internetului în ultimele zile. Și a fost cât se poate de adevărată. Intrați fără prea multe înflorituri pirotehnice pe scenă, cei de la Nothing More și-au început recitalul în fața unui public curios și sceptic, cu intro-ul piesei Pyre, continuată de Do You Really Want It?. O explozie de energie și o tobă curată, dar surprinzătoare, a cucerit însă audiența instant, finalul primei piese lăsându-se cu ropote de aplauze și o dorință de mai mult.
Trupa a inclus în setlist atât piese mai noi, cât și mai vechi, printre care s-a numărat și cea care a primit nominalizări la Grammy, Go to war. Jumătatea concertului a fost marcată de un solo de tobe care depășea limitele unui alternative obișnuit, stilul trupei ajungând la limitele progressive-ului modern pe ici-colo. Un alt moment pe deplin degustat de audiență și surprinzător a fost cover-ul după o piesă de-a lui Skrillex, First of the Year (Equinox), cel care anunța și apropierea finalului, marcat de Salem (Burn the Witch). Cu o voce destul de versatilă și compoziții cât se poate de diverse, cei de la Nothing More au reușit să-și facă drum printre oamenii prezenți fără probleme, în final.
Fără să ne lase să așteptăm prea mult, cei de la Stone Sour și-au făcut simțită prezența, printre entuziasmul covârșitor al fanilor, imediat după ora 9 și jumătate. Cu I Can’t Turn You Loose și Whiplash Pants, Corey Taylor & co. a trezit din amorțirea datorată frigului orice om prezent acolo. Setlist-ul trupei ne-a plimbat prin istoria sa, cu piese extrase de pe albume vechi (Stone Sour – 2002, Come What(ever) May – 2006), precum Cold Reader, Get Inside sau Made of Scars, dar și de pe Hydrograd (2017) cu ajutorul unor piese precum Knievel Has Landed sau Whiplash.
Bineînțeles, nu au lipsit nici cele mai dorite și așteptate momente ale serii, marcate de recitalul unor compoziții celebre precumSay You’ll Haunt Me,Through Glass sau interpretarea acustică a Bother. Cu o oră și jumătate zburată în neant, pe nesimțite, Through Glass pregătea încheierea serii, nu înainte de un bis fervent cerut, deloc scurt, spre bucuria audienței, și debutat cu RU486.
Pe toată durata recitalului Corey a îndemnat publicul la îngânare, la implicare și la trăirea emoțiilor așa cum sunt ele, pure, sincere și în spiritul rock’n’roll, iar asta s-a propagat fără îndoială în ceea ce se întâmpla în jur. O seară trăită, așadar, împreună, în ciuda impedimentelor naturale, și care să dăinuie în amintirile noastre până la următoarea revedere.
Eveniment oferit de METALHEAD & BestMusic Live Concerts.
Foto: Vladimir Gheorghiu.
