Am ajuns aseară (pe 24 mai, pentru cine citește cu întârziere) în Club Control la un concert pe care îl așteptam de când fusese anunțat prima 
oară. JazzyBIT și-au încheiat turneul de promovare al noului lor album, Horizon, tocmai în capitală – pentru mine personal, un eveniment de neratat. Și o să vă spun și de ce.
JazzyBIT sunt un trio de jazz. Înglobează influențe de fusion și latino, și reprezintă una din cele mai marfă apariții de gen din România din ultimii 10 ani. Și nici nu e greu să vezi de ce, după o ascultare atentă a celor două materiale de studio pe care le-au lansat până în prezent. Însă capitolul la care se remarcă cei trei muzicieni sunt aparițiile live, lucru de care m-am convins aseară.
Accesul în sală a fost posibil începând cu ora 21, iar concertul ar fi trebuit să înceapă la 22. Din păcate, am observat în ultima vreme un interes din ce în ce mai scăzut al patronilor din Control cu legătură la evenimentele pe care le găzduiesc. Garderoba era închisă la ultimele 3 concerte la care am fost acolo. Înțeleg că vine vara, dar în seara concertului plouase destul de mult, și mai venea lumea cu o geacă sau o umbrelă. Pe lângă asta, începerea concertului a fost decalată cu 20 de minute, însă aceasta nu este o practică rară în București, decizia fiind probabil strategică din partea formației, așteptând să se adune mai mult public în sala de concert.
S-a făcut 22:20 și JazzyBIT au intrat pe scenă, începând în forță cu piesa Remember. Playlist-ul serii a fost format în principiu de piese de pe Horizon, după cum era de așteptat. Băieții nu au uitat să presare și câteva melodii de pe primul lor album, Touch the Sky, pentru fani și cunoscători. Piesele au sunat foarte bine, au fost interpretate corect, ca pe album, însă cu energia specifică a unui show live. De regulă când văd o formație care își cunoaște materialul la perfecție și dispune și de abilități tehnice în a-l reproduce în exactitate într-un context live, îmi place să folosesc cuvântul „ceas”, însă în cazul celor de la JazzyBIT e vorba de un ceas desenat de Dali, datorită flexibilității de care au dat dovadă.
Ultima piesă a setului principal a fost Curaçao, de pe primul album, despre care pot spune că este și preferata mea de la ei. A urmat un bis, tot de pe Touch the Sky, piesa Story of the Heart, în spusele claviaturistului Teodor Pop, „ia să vedem dacă vă place”. Mi-a plăcut, per total, comunicarea scurtă și la obiect pe care au avut-o cu publicul. Teodor a dat câteva detalii despre formație, despre noul album și despre cât s-au bucurat să ajungă la București, fără să lungească momentele de interacțiune mai mult decât era nevoie.
Concertul lor a fost ajutat și de o sonorizare excelentă a clubului, care a ajutat cele trei instrumente să se integreze perfect în mix, lăsând loc muzicienilor să iasă față, lucru care a fost necesar, având în vedere că toți trei au avut momente improvizate de solo (flexibilitatea de care am zis mai înainte).
Concertul celor de la JazzyBIT a fost un final apoteotic pentru turneul lor de promovare a noului album. Pe lângă asta, un eveniment foarte frumos la care puteai merge într-o seară în capitală. Noi cei de la Intermission vă tot spunem cât de bine o ducem de fapt pe plan național la capitolul metal și rock, dar vă rog să mă credeți când spun că nici cu jazz-ul nu stăm deloc rău. Strapping Young Vlad, out.
Foto: Ana-Maria Bucur
