**Romanian Version (English Below)**
Aflați în plin turneu prin toate colțurile Europei pentru promovarea noului album lansat, The Atlantic (recenzie aici), ultimul din trilogia începută odată cu reîntregirea uneia dintre cele mai cunoscute formule ale trupei, din 2016, prin intermediul lansării a The Storm Within și continuată de Hymns For The Broken, cei de la Evergrey au revenit și în România, atât în Cluj, cât și în București.
Concertul din Hard Rock Cafe a avut loc sâmbătă seara, 13 aprilie, și a debutat cu trupa aleasă pentru a deschide recitalul suedezilor, Bloodred Hourglass. Finlandezii au umplut Hard Rock-ul cu un death metal melodic cu influențe clare, tipice Finlandei, à la Children of Bodom. Plini de energie și cu un instrumental bine închegat, cei de la Bloodred Hourglass au reușit, în jumătatea de oră alocată, să dezmorțească timpul târziu de începere al concertelor și să ne pregătească pentru Evergrey.
La 23.40 și-au făcut intrarea și suedezii, cu un setlist special pregătit, axat aproape în totalitate pe trilogia menționată, și bineînțeles pe The Atlantic. A Silent Arc a dat startul concertului, una dintre piesele care ies în evidență fără doar și poate pe noul material discografic. Determinați să cucerească acel spațiu rar supus metalului, cei de la Evergrey și-au dovedit din nou profesionalismul prin atenția la detalii și execuția impecabilă. Weightless face tranziția către primul album din trilogie, A Storm Within, cu ajutorul a Distance și Passing Through. Tom a pus bazele comunicării cu publicul, așa cum o face întotdeauna, în timp ce ritmul trezea emoții copleșitoare, în perfectă simbioză cu întregul.
The Fire readuce în prim plan nebunia instrumentală și nota modernă, specifică acestei serii de albume, în timp ce ecoul corului preia o parte din melancolia trecutului trupei. Black Undertow îi continuă povestea, atrăgând constant aplauzele publicului, în timp ce My Allied Ocean își țese pânzele în amintiri încă din intro-ul puternic. Jonas și tobele sale, așa cum se întâmplă în sânul trupei, ocupă adesea prim planul poveștii, în loc să-i devină doar fundal, oferindu-i în același timp și o dinamică molipsitoare împreună cu Jonah și Rikard, întreruptă doar de solo-urile minunat executate ale lui Henrik sau Tom.
All I Have, piesa care se bucură și de cel mai recent videoclip al trupei, reprezintă o nouă întoarcere la rădăcini, în timp ce melodia este succedată continuu de precis și tehnic. Bis-ul bogat (format din 4 piese) nu se lasă mult timp așteptat, fanii vechi ai formației putându-se bucura și de clasice precum Recreation Day sau A Touch of Blessing, precum și de timpul alocat pentru solo-urile de clape și chitară, un deliciu mereu păstrat pentru finalului unui concert Evergrey (chiar dacă s-a simțit lipsa minunatei When The Walls Go Down). King of Errors, spre bucuria audienței, a fost și cea care a încheiat seara, trecută pe nesimțite dar lăsată pradă tăcerii așternute în urma furtunii la care a fost prezentă.
Execuții excepționale, sunet așa cum te-ai fi așteptat din partea lor, compoziții care nu pot trece niciodată ca aparținând altcuiva decât celor de la Evergrey și căldură atât din partea trupei, cât și din partea publicului, descriu o seară care nu avea cum să dezamăgească.
**English Version**
Touring in all of Europe’s corners with the new record, The Atlantic (read the full review of the record in English as well here), the last of the trilogy that began with the reunion of one of the most beloved band’s line-ups and the launch of The Storm Within in 2016 and continued on by Hymns For The Broken, Evergrey has returned to Romania as well, in Cluj and Bucharest this time.
The recital in Hard Rock Cafe took place on Saturday, the 13th of April, and debuted with the chosen band to open for the masters, Bloodred Hourglass. The Finnish band filled Hard Rock with a melodic death metal that may have reminded you of other bands such as Children of Bodom. Energetic and with tight instrumentals, Bloodred Hourglass managed, in the half an hour allocated to them, to revive the late starting hour of the concerts and prepare us for Evergrey.
At exactly 23.40 it was the Swedish masters’ turn, with a special setlist all done, mostly concentrated on the mentioned trilogy and on The Atlantic, of course. The recital debuted with A Silent Arc, one of those tracks that stand out the most on the new record. Determined to conquer the entire space, that is rarely subjected to metal bands, Evergrey proved once more its professionalism with its attention to details and the impeccable execution of the tracks.
Weightless transitioned towards the first record of the trilogy, A Storm Within, with Distance and Passing Through. Tom ensured the smooth communication with the audience, as he always does, while the rhythm awoke overwhelming emotions, in perfect symbiosis with the whole.
The Fire shined a light again on the instrumental madness and the modern touch, specific to these series of albums, while the echoes of the choir brought back a note of melancholy from the band’s past. Black Undertow continued on its story, constantly raising applause in the audience, while My Allied Ocean weaved a web in our memories right from its powerful intro. Jonas and his drums, as it usually happens in the band, often conquer the spotlight and the foreground of the story-line instead of just fading in its background, by also offering it a contagious dynamic alongside Rikard and Jonah, interrupted only by the beautifully executed solos of Tom and Henrik.
All I Have, the track that is also accompanied by their latest video, represented a return to the roots in a way, while the melody is continuously succeeded by precision and technique. The rich encore (consisting in 4 tracks) didn’t make us linger for long, and the older fans of the band were now able to enjoy some of their classics, such as Recreation Day or A Touch of Blessing, as well as the keyboard and guitar solos, a delight always specially placed towards the end of an Evergrey concert (although we missed the wonderful When The Walls Go Down or a drum solo).
King of Errors was the one that ended the evening, that had gone by imperceptibly but had left us prey to the silence that had taken over the space, following the stunning storm that had just ended.
Exceptional executions, a wonderful sound, compositions that would never pass as belonging to someone other than Evergrey and a warm greeting from the band, as well as from the audience, describe a night that would not, could not disappoint.
