În anul 2009 a avut loc „marea schismă” în tenebrele uneia dintre cele mai cunoscute trupe românești de black metal din România: după diferite neînțelegeri, dublate de atacuri numeroase prin intermediul unor site-uri web, formația Negură Bunget s-a împărțit în două tabere: cea condusă de Negru, care a preluat denumirea și a adunat câțiva muzicieni noi pentru a continua povestea trupei, și Dordeduh, trupa formată de Edmond Karban și Sol Faur. La scurt timp, a venit lansarea materialului de debut al acestei formații, „Valea Omului”, care a anticipat orientarea atmosferică din opera muzicală ce urma să fie publicată. Astfel, și-a făcut apariția albumul de debut, „Dar De Duh” în 2012, cel care s-a concretizat într-una dintre cele mai interesante abordări stilistice în scena de black metal românească de până acum. Dordeduh, deși în acest moment se află într-un aparent hiatus datorită unor diverse motive, a optat să susțină concerte foarte rar. Grupul și-a făcut apariția în ultimii ani la câteva festivaluri de underground europene, iar prin intermediul celor de la Black Mass Entertainment a susținut două concerte în București (5 mai) și în Cluj-Napoca (6 mai) după o îndelungată absență.
Tot pentru început, ținem să precizăm și câteva aspecte legate de clubul în care Dordeduh a susținut concertul din Cluj-Napoca, alături de germanii de la The Ruins Of Beverast și de formația locală Descend Into Despair. Astfel, acesta a avut loc în Flying Circus, unul dintre cele mai importante spații dedicate muzicii live și timpului liber din Transilvania; recent, Flying și-a mutat sediul în urma interdicțiilor aplicate după episodul Colectiv într-un alt loc din centrul orașului Cluj-Napoca: în subsolul unui mai vechi club exclusivist (Sin), aflat într-o poziție posibil mai avantajoasă. Pentru vechii pătimași și obișnuiți cu vechiul sediu, noul Flying Circus păstrează elemente din arhitectura care i-a făcut într-un fel consacrați: scările, care acum nu mai sunt metalice și nici nu mai sunt înclinate într-un unghi ce făcea uneori coborârile și urcările noaptea să devină un sport încă există dar sunt mult mai sigure. Odată ce intrăm în club, am putut observa că spațiul pentru garderobă este de această dată mult mai mare și credem că este un alt plus, căci în amplasamentul vechi se produceau de multe ori îmbulzeli inimaginabile și se formau patru cozi care se intersectau într-un punct comun îngust în orele de vârf: cei care voiau să își lase hainele, cei care voiau să le ridice, cei care ieșeau pentru o pauză de țigară și cei care ieșeau din toalete.
Tot la intrare, în dreapta, este amenajat un spațiu de recreație, separat de restul clubului, unde au fost așezate mese, fotolii și tabureți, în capătul căruia se află un bar; cel mai probabil, spațiul este folosit pentru cei care vin mai devreme în local pentru a sta la o vorbă, căci Flying-ul se deschide de obicei după ora 17.00 în fiecare zi. În continuare, după ce trecem de un culoar scurt, dăm de sala de concerte, iar vis-a-vis de aceasta este poziționat barul central, cel care a păstrat mobilierul din fostul sediu. Din start vreau să subliniez că, după părerea noastră, noua încăpere de concerte este mult mai mică față de precedenta, deși se poate să fim subiectivi. În vechiul sediu, spațiul din fața scenei era destul de îngust, căci era limitat de un altul din spate. Acum, clubul a optat să împartă aranjarea veche din Sin, așa că a delimitat sala de concerte cu geamuri în două pentru a crea două încăperi separate, ceea ce implicit, a dus la micșorarea spațiului de concerte/party-uri. În schimb, scena este mult mai mare, iar în spatele său a fost amplasată un perete special pentru proiecții, ceea ce în viitor ar putea ajuta manifestările artistice.
Să revenim la eveniment. Clujenii de la Descend Into Despair au început să cânte în fața unui public relativ numeros, cu un scurt orchestral. Setlist-ul lor, limitat de timpul impus de organizatori a fost în mare compus din piese extrase de pe viitorul material discografic, „Synaptic Veil”, ce urmează a fi lansat în data de 5 iunie 2017. Din punct de vedere al prestației, nu pot spune că am fost impresionat de concertul trupei, încât nu am fost niciodată pasionat de subgenul funeral doom metal. Obiectiv, formația a optat să ne prezinte piese lungi, bazate pe armonii lente, acoperite de o voce joasă, guturală și de clape ce au construit treptat atmosfera specifică genului. Însă, subiectiv, recitalul Descend Into Despair m-a lăsat rece încât nu am reușit să urmăresc în detaliu prestația ei; mi s-a părut destul de greu să o fac datorită lentorii din structura pieselor. Îmi închipui că cei care sunt pasionați de acest gen au mult mai multe de spus despre astfel de manifestații, așa că nu voi putea să descriu concret show-ul din deshidere.
The Ruins of Beverast este o formație germană de black metal, formată în 2003 în Aachen. Renumită pentru sunetul dur, amplu și pentru instrumentația mai degrabă complexă și destul de tehnică, trupa a concertat în deschiderea celor două concerte Dordeduh din acest sfârșit de săptămână. Aceștia au lansat pe 5 mai noul album Exuvia, acesta inaugurând o nouă direcție din punct de vedere muzical, păstrând însă câte ceva din vechile trăsături ale compozițiilor nemților.
Concertul acestora a început cu o mică întârziere, publicul fiind prezent în număr aproximativ la fel de mare ca la Descend into Despair. Din păcate, sonorizarea a fost destul de slabă și instrumentalul s-a auzit neclar, poate puțin prea tare în comparație cu vocea, și discutăm despre o trupă cu accent puternic pe latura orchestrală. Atmosfera a fost în schimb plăcută, spectatorii susținând artiștii prezenți pe scenă prin aplauze și puțină mișcare, iar jocul de lumini realizat a contribuit la această impresie. Deși în general îmi place muzica The Ruins of Beverast, au fost și vreo două melodii care nu m-au impresionat prea tare, din cauza sunetului sau a modului în care au fost interpretate. În rest, mi s-au părut potriviți în contextul serii și recunosc că aș dori să-i revăd, într-un concert în aer liber și cu o sonorizare mult mai bună, care să facă dreptate blackerilor germani.
Headlinerii serii, Dordeduh, au urcat pe scenă cândva în jurul orei 22:00, concertul lor începând cu Dojana, o piesă pe care o consider drept capodoperă a scenei românești underground. Au continuat cu Zuh, melodia preluată de pe EP-ul Valea Omului, debutul lor din 2010. Interpretarea excepțională a cântecului a fost salutată de publicul mult mai energic și prezent în număr maxim în sală. Sonorizarea a fost mult mai bună și deși am stat în primele rânduri, în stânga scenei, am distins ușor fiecare instrument în parte, iar vocea și orchestrația au fost echilibrate. Deși DorDeDuh sunt recunoscuți ca generând spectatorilor o impresie mult mai puternică în concertele open-air, atmosfera și jocul de lumini au contribuit mult în acest spectacol, care a reprodus ambientul cu fidelitate. Printre piesele cântate, amintesc Jind de tronuri, Cumpăt sau Flăcărarii, toate preluate de pe albumul Dar de Duh (2012). Respectându-și o promisiune făcută lui Cătălin Doru, organizatorul festivalului Dark Bombastic Evening în cadrul căruia artiștii vor susține un alt concert, nu au interpretat niciuna din piesele noi, pe care le vom putea asculta în premieră la ediția din acest an (aceasta va avea loc între 3 și 5 august la Dorobanți, județul Arad) a evenimentului. Din lipsă de timp, Dordeduh nu a revenit pe scenă pentru un bis.
Text scris în colaborare cu mielutzu zburator
