Există acele trupe care atunci când te îmbie la ideea de a-i vedea live o fac prin simplul fapt că știi întotdeauna la ce să te aștepți de la ei. Alcest fac parte din acest șir de trupe. Știi ce vei vedea, știi ce vei auzi și deși poate elementul misterului lipsește, știi că te vei bucura de fiecare moment din actul muzical ce preia scena.
Pentru cei de la Alcest nu vorbește muzica, vorbește trăirea indusă de compoziție. Așa a fost și concertul de pe 28 octombrie din club Quantic din București. Veniți cu ocazia promovării noului album, „Les Chants de l’Aurore”, cei de la Alcest au lăsat muzica să ne rostească șoapte în locul lor, eterni și plini de reverii, ce emit de fiecare dată calm și catharsis.
Compoziții noi („L’Envol”, „Flamme jumelle”) și compoziții vechi („Protection”, „Écailles de lune – Part 2”, chiar și clasicele „Autre temps”, „Souvenirs d’un autre monde„) într-un balans atent gândit, asemeni compozițiilor lor, tehnic covârșit de emoții, visare și nemuritorul organic care primează pentru trupă și o imersiune completă în închegarea auditivă și emotivă, au transformat seara în magicul care ni se imprimă-n memorii, ce, așa cum menționam anterior, nu surprinde neapărat, dar dăruiește.
Punctuali, timizi, dar fără cusur în execuții, cei de la Alcest s-au prezentat publicului așa cum ni se transmit și muzical, însă fără a-ți lăsa nevoia de mai mult, ci oferindu-ți tot ce ai nevoie de la un concert ce le devine unic și clasic lor.
Programul scurt, fără trupe în deschidere, s-a dovedit a fi benefic prin prisma absorbirii complete a ceea ce ți se expune timp de o oră și jumătate, fără aglomerări, fără oboseli externe, cu atât mai mult pentru o seară de luni.