Patruzeci de minute și nouă piese pline de cârlige tipice VOLA atât instrumental, cât și vocal, compun noul album, „Friend Of A Phantom„, deseori înclinat înspre accente heavy așa cum obțineam poate pe „Applause Of A Distant Crowd„, dar și o sumedenie de elemente prog intercalate cu idei pop ingenios integrate printre efectele clapelor prevalente pe majoritatea compozițiilor.
Un element întotdeauna de admirat în cazul danezilor este atenția acordată melodiei ușor de reprodus de către ascultător, o rețetă de succes din lumea pop, bazată pe repetiție și memorie. Așa începe și „Cannibal„, cea care debutează materialul, avându-l invitat pe Anders Friden (In Flames), repetiția ce jonglează între cele două voci infuzând pe alocuri spiritul muzical al anilor 2000.
„Break My Lying Tongue” face tranziția și mai mult spre dansant, spre latura pop și electronică a trupei și trip hop, aducându-ne mult aminte de „Witness„, ultimul material al trupei, a cărui element nu pot spune că sunt personal fană, însă cu siguranță elementul catchy nu lipsește și nici câteva interludii care să ne aducă aminte totuși și de latura mai dură a trupei.
„We Will Not Disband” și „Glass Mannequin” deschid o secțiune ritmică mult mai inventivă, constant asemănătoare trecutului trupei, dar mult mai înclinată spre emoție, care întotdeauna m-a atras către ea. Cea de-a doua se dovedește a fi o baladă frumos executată, blândă și cu vocalul în centru, care se leagă de minune cu ideea de pe „I don’t know how we got here” („Finding the flaw in your protest / That moves us further apart […] We long for brightness that blinds us / And moves us back to the start„).
Părăsim sfera emotivă cu „Bleed Out„, o nouă odă electronicului, liniară și cu ecouri de trip hop ce o scot din anonimat. Ultima sa secțiune grăbește pasul, avansează spre dur și breakdown-uri mult așteptate. „Paper Wolf” păstrează aceeași linie în majoritatea timpului, „I don’t know how we got here” fiind cea care strălucește atât prin simțămintele compoziției lirice, dar și prin sincopele ritmice. Obținem și o doză de „Whaler” cu „Hollow Kid„, iar „Tray” încheie materialul cu un simț apăsător de finalitate, vocalizele ce acoperă clapele îmbrăcându-i esența în straie de regret ce îmbrățișează acceptarea („You gave up my repair months ago / Now I’m breathing your air down below”).
„Friend Of A Phantom” nu este un album care iese neapărat în evidență în discografia VOLA. Desigur, elementele distinctive ale trupei există fără doar și poate, însă nu aduc ceva nou. Asta însă nu înseamnă că albumul nu este un deliciu auditiv și care crește în intensitatea plăcerii pe măsură ce este ascultat mai mult. Trupa pare că și-a descoperit o rețetă de succes pe ultimele materiale și decide să exploreze zona în continuare și pe acesta.
Piese preferate: „We Will Not Disband„, „Glass Mannequin„, „I don’t know how we got here„.