O împăcare a death-ului cu black și tehnic ce se revarsă în unul dintre cele mai bune albume lansate anul acesta, „Suffer & Become” al celor de la Vitriol cucerește prin elemente calculate executate fără cusur și schimbări de registru continue care să-ți înghită atenția în ele complet.
Cele zece piese debutează puternic, „Shame and its Afterbirth” păstrându-și nivelul înalt de agresiune pe de-ntregul său, outro-ul epic și solo-ul său frenetic de nici mai mult, nici mai puțin de 1 minut progresând violent într-un abrupt de black.
Macabru, heavy până la cer și-napoi, intră în scenă și „The Flowers of Sadism„, măcelul auditiv, executat însă la perfecție, fiind pus pe pauză doar de interludii chitaristice melodice („Flood of Predation„).
Breakdown-uri monumentale, dublu bass ce te înghite cu totul, apocalipse ale simțurilor ce năvălesc asupra ta fără avertisment („Nursing from The Mother Wound”, „Flowers of Sadism”, „Nursing Wound”) și ancore ce vibrează până-n măduvă, reușesc să mențină ascultătorul alert. Binevenite sunt însă condimentele de black, fie ele presărate vocal sau prin elementele simfonice ale instrumentalului, introduse prin forța chitarei („The Isolating Lie of Learning Another„).
Interludiul instrumental, „Survival’s Careening Inertia„, a la Opeth, șochează parțial, dar sensibilizează auzul printr-un respiro cât se poate de elegant pus în scenă, până a ne reintroduce în tornadă, de data asta a la Fleshgod Apocalypse. Nu lipsesc nici growl-urile ce trec de la Napalm Death la Gojira la Behemoth într-o clipită („I Am Every Enemy„), finalul albumului luând cu forța orice pauză simțurilor, simfonicul ce îi domină outro-ul fiind alternat cu opriri bruște care distrug punctual orice norme.
Copleșitor prin execuție, monstruos de violent și impresionant prin virtuozitate, „Suffer & Become” este o epopee nesfârșită de melodii pierdute-n frenetic, însă în cel mai curat și bun mod posibil, mai ales pentru fanii genului.
