Valuri de emoții pe lirici care-ți vorbesc în limbajul ce-ți inundă zilele, alternativ și poate idei de post-punk și indie compun cele opt piese ce-ntregesc noul album :umbra, „asta-i tot ce vei primi„.
„Vreau o schimbare” debutează materialul și este poate cea mai punk orientată compoziție de pe el, versurile repetitive invitând subit la reproduceri din partea ascultătorului și captând atenția pe ritmuri vioi, în timp ce bass-ul proeminent de pe „Până la sfârșit” conduce simetriile alternante dintre vocea în sine plină de bași și joase, către refrene apăsate de dans.
„Tu doar mă faci să sper” este și single-ul care mi-a atras atenția asupra albumului, melancoliile transpuse-n lirici ce sorb din suflete rănite și calcă-n bătăi de inimă sărite printre oftări fiind delicat expuse instrumentalului sensibil.
„Ultima zi pe pământ” devine instant o preferată a ascultătorului, vocea plină de intenție și fluidă fiind frumos completată de curatul instrumentalului, ce devine pe alocuri la fel de raw pe cât vrea să expună și emoțional. „Vreau aripi mai ușoare” intră jucăușă și cu spirit de heavy mult mai pronunțat decât pe compozițiile anterioare, în timp ce „Stai cu mine în gând” se-ntinde în fața ascultătorului ca o pauză de gândire, visând opriri în timp și momente.
„De ce nu se termină” reînvie spiritul ce se mulează pe dans, cumva contraintuitiv cu ce alternează chitara foarte à la Kings of Leon cu lirica, iar „Nu pot dormi” duce gândurile spre un înserat colorat de un blues puțin Mississippi, mai ales în introducere, dar abandonează ascultătorul tot meditărilor.
„asta-i tot ce vei primi„, un album care-ți vine aproape de tine, cu suișuri și coborâșuri în emoții și în ce leagă instrumentele în tot, melancolic și care speră la alte sfârșituri.
