Într-o eră închinată tehnicii și vitezei, a demonstrațiilor captivante și a inovațiilor, The Sea Within vine cu ceva mai degrabă neașteptat. Dezamăgitor pentru unii, pur și simplu din cauza faptului că nu se ridică la nivelul elementelor anterior menționate, albumul se bazează mai puțin pe rețete de succes moderne și mai mult pe cele vechi. Albumul reunește o serie de nume mari, din sânul unor trupe precum Transatlantic, The Flower Kings, Pain of Salvation, Steven Wilson, Joe Satriani, Camel, Meat Loaf, Dream Theater și Flying Colors și este divizat în două cd-uri, fiecare oferind șansa celor doi vocali, Daniel Gildenlöw și Casey McPherson, să deseneze peisaje cât mai diverse.
Primul CD îl are în prim plan pe Daniel, compozițiile de pe acesta fiind mai degrabă înclinate spre emoție, mai mult decât orice. Debutat cu single-ul folosit drept teaser, „Ashes of Dawn”, albumul introduce în scenă toate elementele prog de școală veche la care te-ai fi așteptat, de la clape la saxofon, dar și niște reprezentații vocale de excepție, alternate de câte un scurt solo de chitară, care să le întregească sensibilitatea. „They Know My Name” debutează cu un pian cât se poate de emoționant, iar aceeași voce, rareori auzită în întreaga sa frumusețe, chiar și pe albumele Pain of Salvation, își îndoaie multiplele fațade în direcții care de care mai interesante. Pe „An Eye For An Eye For An Eye” revarsă ritmuri de jazz, îngânările vocale jucându-se cu ușurință în jurul lor.
Pe „Goodbye” deja ajungem să-l cunoaștem și pe Casey, care în primă instanță îmi aduce aminte de Casey Crescenzo, solistul The Dear Hunter, iar acesta este în sine deja unul din cele mai mari complimente pe care aș putea să i-l aduc. Deși piesa nu este una dintre preferatele personale, nu poți să fii surd în fața acestui talent vocal, necunoscut multora până în acest moment. Chiar și single-ul care urmează acesteia, „Sea Without”, cu spiritul ludic care îl domină, mă trimite cu gândul tot spre TDH. Ne apropiem de finalul primului disc, tranziționând ușor spre o notă ceva mai dramatică pe „Broken Cord” și spre influențe orientale pe „The Hiding of Truth”, precum și încovoieri chitaristice cu aromă de Pink Floyd, cu atât mai mult pe outro-ul acesteia.
Al doilea CD conține doar patru piese, iar „The Roaring Silence”, compoziția sa de debut, își construiește povestea pe o percuție atmosferică și inflexiunile vocale pline de pasiune ale lui Daniel. Clapele eterice din intro-ul a „Where Are You Going” cedează locul unei sumbre expuneri lirice pe restul întregului său, continuată de „Time”, nelipsind nici intervențiile chitaristice psihedelice, în același ton cu ele. „Denise” închide primul material discografic al The Sea Within, ea fiind într-adevăr o compoziție care oferă sentimentul de outro, atmosfera de schimb continuu între voce și chitară fiind cea predominantă.
Per total, un album pentru melancolici și visători, dar și pentru fanii muzicienilor, „The Sea Within „pare un proiect muzical în care aceștia și-au depus iubirea pentru liniile melodice. Puțin impresionant din punct de vedere tehnic, albumul compensează prin modul curat în care curge și își spune povestea.
