Deși un material care poate nu țintește atât de mult către stele sau inovații, noul album Steven Wilson, „The Overview”, este în esență unul cu o amprentă clară a sa, definitorie stilului său și fidelă momentului în care artistul se regăsește mental la momentul compunerii.
Lansat pe 14 martie, „The Overview” este un album care se simte parțial drept o revenire la rădăcinile sale progressive, dar și o interpretare unică a unui concept aparte – „viziunea globală”. Wilson reînvie auditiv un moment care aduce aminte de „Hand.Cannot.Erase.„, dar cu o abordare mai matură și mai contemplativă.
Albumul se compune din două părți mari, fiecare cu multiple „subcapitole”: „Objects Outlive Us” și „The Overview”. Aceste lucrări de amploare sunt construite pe fundamentele unui progressive cu influențe ambientale și electronice, dar ce îl diferențiază pe Wilson este contrastul pe care îl creează între abordări, albumul aducând în prim plan și cele mai bune trăsături ale progressive-ului din anii ’70, cu nuanțe de Pink Floyd și King Crimson. Între rafalele de chitare pline de efervescență și secvențele ambientale, versurile albumului se concentrează pe neliniștile induse de un viitor incert.
„Objects Outlive Us” este capitolul care reflectă cel mai bine forța creativă a lui Wilson – o călătorie sonoră de 23 de minute, în care fiecare secțiune de muzică se împletește subtil cu alte elemente atmosferice și melodice. De la momente de pian melancolic, la riffuri puternice și solo-uri de chitară impresionante, această parte oferă o panoramă emoțională vastă, în care fiecare instrument adaugă intensitate narativului. De asemenea, „The Overview” – a doua parte a materialului – începe cu o atmosferă misterioasă, bazată pe synth-uri ambientale și cu o narațiune vocală, înainte de a evolua într-o compoziție de prog-rock, cu voci eterice și un final pe cât de plin de emoție, pe atât de subtil.
„The Overview” este o lucrare care pune iarăși în valoare virtuozitatea lui Steven Wilson, atât ca instrumentist, cât și ca compozitor. Împreună cu o echipă de excepție, el reînvie spiritul progresiv din anii ’70, reimaginându-l într-un cadru contemporan, plin de reflecții asupra fragilității umane și a imensității universului.
