SCHAMMASCH, una dintre cele mai reprezentative trupe de black și nu numai, ce a ieșit din Elveția de la Celtic Frost încoace, a revenit cu cel de-al cincilea album și o continuare a „The Maldoror Chants: Hermaphrodite„, lansat în 2017. Întotdeauna inovativi și inventatori ai noi arii de black, avant-garde și post, Schammasch urcă încet dar sigur în topul celor mai experimentale trupe din scena internațională, chiar și în afara sferei de black metal.
Cu șase piese incluse pe album, dintre care trei cu o lungime de peste zece minute, „The Maldoror Chants: Old Ocean„, deține toate elementele necesare să urce în lista favoritelor pe anul acesta al tuturor consumatorilor de nou, bucățile ce-l cuprind fiind hipnotice, ingenios conectate și captivante de la primele acorduri de acustică folk, cu spirit nordic, din piesa care-l deschide, „Crystal Waves„, și până la imersiunea completă ce înghite ascultătorul pe tot parcursul materialului.
Piesa care-l deschide pornește deja ambițios, „Crystal Waves„, cu cele peste zece minute ale sale, recitările și intonațiile de incantație fiind interconectate organic cu un sunet de chitară cristalin, tranziția spre dur, spre un Secrets of the Moon de la începuturi și spre o percuție ritualică luând ascultătorul nu doar prin surprindere, dar îl și învăluie într-un mister antic ce progresează energic și hotărât spre o explozie de black pur.
„A Somber Mystery„, un scurt interludiu, continuă minimalist și bântuitor, cu o chitară spaniolă în intro și o atmosferă ce îneacă în sinistru, fantomatic și cu o serie de cârlige auditive ce asigură niște tranziții fără cusur, în timp ce „Your Waters Are Bitter” pornește deja din intro într-un fel de combinație ciudată de Porcupine Tree cu Iron Maiden și pătrunde fulgerător în curiozități ce amintesc mai mult de Celtic Frost. Compoziția devine un favorit instant, ritmul constant oferindu-i un plus de clasic ce bucură sincer.
Nu lipsesc de pe album o serie de elemente progresive ce vin mână în mână cu partea experimentală a trupei, forța instrumentală și tăria transmisă vocal fiind constante calculate. „They Have Found Their Master” alternează între bucăți curate, melancolice și extrema dură a genului. Atmosfera se conturează treptat, lin și închegat, într-un tot eclectic și aglomerat de elemente, fără a deveni însă obositor sau a-ți scoate mentalul din poveste nicio secundă.
„Image Of The Infinite” deplânge auditiv într-un fel de baladă angelică, cu o serie de momente grandioase și pline de progresiv, în timp ce piesa care încheie materialul, „I Hail You, Old Ocean” părăsește ascultătorul în sânul celei mai black pur compoziții de pe album, aspectele brute, neșlefuite triumfând peste cele foarte procesate și planificate de până acum, întregul pierzându-se printre pasaje epice, demonstrații de forță și lead-uri care trimit pe alocuri și spre un post metal ce cucerește.
Deși este o continuare a unui album anterior, „The Maldoror Chants: Old Ocean” diferă aproape din toate punctele de vedere. Emfaza se pune pe îndrăzneala cu care trupa se aruncă în experimente și pe capacitatea lor de a crea un unitar ce menține atenția captivă constant și compoziții cu de toate, dar în sensul cât se poate de bun.
