OBEAH, sau fuziunea efectelor cu amalgamul stilurilor dedicate creării de atmosfere, prinde viață pe „Joy„, primul album cu o trupă în studio, în locul unui proiect solo.
Ecourile bântuitoare, repetițiile imersive ale secțiunilor de chitară, sincopele ritmice ce mențin atenția alertă și elementele de post rock sau punk expuse prin interludii culminate în solo-uri la limită cu psihedelicul, descriu din start materialul, ce debutează cu „Lost„. Albumul curge cursiv, piesele alunecă dintr-una în alta fără efort, pasul său menținându-se relativ constant, chiar și printre asincronul ce scoate din obișnuit armoniile omniprezente.
„Prophet” schimbă registrul spre o limită cu puțin jazz fusion, dansant și constant pendulând între memorabila lirică, accentuat pusă-n scenă fără încetare și ruperi de cadențe care înspre finalul compoziției evoluează în culminant și heavy. „Flame” ia iarăși prin surprindere datorită elementului experimental și pasajelor texturate în diferite stiluri, chiar cu o aromă de oriental, accentuată și pe „I„. Outro-ul se transformă pe alocuri într-un dans fervent între instrumente.
„Synchronicity” scoate-n prim plan melancolia chitarei în opoziție cu alergarea percuției pe note fantomă. Disonanța este conectată de vocalul șoptit, aproape liric, în timp ce eponima albumului e și cea care-i anunță finalul, „Joy” mișcându-se cultural către un gust subtil de reggae, dar atmosfericul îmbie la pierdere-n note și visări în afara realității.
Albumul reprezintă în sine o experiență în afara îmbrăcăminții corporale, o atingere a psihedelicului cu cele mai sensibile celule și o eliberare din restricțiile realului. O experiență interesantă și cu siguranță cu un element de unic.
Obeah Bucureci – voce, concept
Marius Costache – producție, clapă, synths, mix & master
Valentin Bîrsan – chitară, bass
Tavi Scurtu – tobe, percuție
Alexandru Daș – artwork & design
