Am ascultat… Feel the Misery, ultimul album al trupei englezești My Dying Bride, apărut pe 18 septembrie 2015. Pionierii death/doom au revenit în atenția lumii metal cu noua lansare, la 3 ani după apariția mult (și pe merit) lăudatului A Map of All Our Failures.
Pentru început, doresc să menționez că albumul este o întoarcere la începuturile My Dying Bride. În el, se găsesc ușor temele și stilul de pe As the Flower Withers sau Turn Loose the Swans, reluate într-o manieră moderă și în același timp originală care nu lasă nicio clipă impresia că ascult o remasterizare sau o îmbunătățire a originalului.
Primul single apărut pe net a fost And My Father Left Forever, cântecul care deschide noul album. O piesă variată, cu vagi influențe de progressive metal, care pune foarte bine în evidență vocea clean a lui Aaron Stainthorpe prin structuri destul de complexe și interesante, remarcabile pentru genul doom metal, în general conservator. Deși oferă o privire de ansamblu corectă asupra atmosferei generale a noului material discografic, And My Father Left Forever nu anticipează utilizarea frecventă a vocalelor mai brutale, care au caracterizat albumele timpurii ale My Dying Bride, prin care au pus baza genului death/doom, alături de Anathema, Katatonia și Paradise Lost.
Spre deosebire de A Map of All Our Failures, noul album are o atmosferă mai sumbră, sobră și întunecată, fără a fi neapărat tristă sau melancolică. Cântece precum I Almost Loved You sau A Cold New Curse duc sobrietatea caracteristică trupei la un nou nivel, fără a se încadra însă în stereotipurile clasice despre doom metal. Solistul Aaron Stainthorpe reușește să uimească prin versatilitatea vocii – alternează cu o lejeritate remarcabilă părțile urlate de cele cântate clean, și reușește în A Thorn of Wisdom să creeze o atmosferă stranie, ajutat de un pian fantomatic pierdut în fundalul piesei, acoperit de tobe și bas. Din acest punct de vedere, Feel the Misery continua tradiția experimentelor vocale care apar, practic, în fiecare album al celor de la My Dying Bride. A Cold New Curse include, spre finalul său, elemente de symphonic/epic metal, destul de rar întâlnite în muzica MDB. Nu lipsesc nici piesele lente și triste – I Almost Loved You și A Thorn of Wisdom.
Piesele sunt relativ lungi (4 dintre ele având peste 9 minute), orientate mai mult spre partea atmosferică. Împreună cu versurile inspirate de curentul romantic, cu referiri și trimiteri către pasaje biblice și mitologice, albumul oferă o nouă variantă a atmosferei victoriene cu care m-au obișnuit cei de la My Dying Bride cu celelalte albume. În mare parte, cântecele au fost compuse de Andrew Craighan, care a afirmat că pur și simplu va creea muzică și că e dispus să primească „săgețile” pe care publicul le-ar fi tras în el, dacă albumul nu ieșea bine. N-a fost cazul, din fericire, căci albumul este unul extraordinar.
Producția albumului este destul de bună însă nu excelează din acest punct de vedere. Personal, aș fi preferat o chitară mai prezentă, puternică, și un pian scos mai mult în evidență. Vocea este înregistrată perfect însă, atât părțile de growl cât și cele clean sunt de o calitate excepțională, superioară a tot ceea ce a mai avut de oferit My Dying Bride, în cariera lor de aproape 26 de ani. Piesa Feel the Misery este însoțită de un videoclip foarte foarte bun.
Albumul m-a impresionat de la prima ascultare, și este cel mai bun album lansat în 2015, din punctul meu de vedere.
Notă finală: 9/10.
Autor: Bogdan Voiculescu
PS: nu uitați că My Dying Bride vor cânta în cadrul Rockstadt Extreme Fest, care se va desfășura la Râșnov între 11 și 14 august 2016.
