**Romanian Version (English Below)**
Atunci când Mariusz Duda nu compune în sânul Riverside, își transpune creațiile în Lunatic Soul. Cu cel de-al cincilea album abia lansat, cel pe care vom pune lupa astăzi, și un nou EP deja anunțat pentru 2018, Lunatic Soul a devenit un side project de sine stătător cu o baza solidă de fani și cu mult mai experimental pentru Duda.
„Fractured” conține opt piese, uneori de un calm rar regăsit pe albumele Lunatic Soul, alteori de-a dreptul explozive în ale lor experimente. „Blood on the Tightrope” îl deschide cu un ritm alert, o voce caldă și o serie de inserții electronice care să aducă în prim plan influențele Massive Attack alternate cu aritmii. Emoția reiese din lirica întunecată pe care se bazează întregul material discografic, dar și din pianul care își face simțită prezența pe ici-colo, ba chiar și saxofonul care poate vă este cunoscut din Riverside.
Bass-ul care poartă amprenta lui Duda face tranziția către „Anymore”, o piesă care se bucură și de un videoclip și ascunde în spatele electronicului o serie de emoții sfâșietoare ce spun povestea pierderii tatălui său. „Red Light Escape” debutează cu un aer sumbru și un ton domol, fiecare instrument jucând la un anumit moment dat rolul de liant al compoziției, într-un mix cât se poate de curat. Solo-ul de chitară, precum și solo-ul de saxofon din final îi oferă acesteia acel plus care o face să iasă în evidență cu ușurință. „Fractured”, cea care dă și numele albumului, descrie esența acestuia printr-o fugă de progresiv pierdut printre efectele electronice. Vocea lui Duda împarte single-ul în secțiuni ce descriu emoțiile acestuia, în funcție de intensitate și moment. „A Thousand Shards of Heaven”, preferata personală de pe material, pune în atenția ascultătorului o armonie între căldura vocii și o chitară rece, precum și un riff de bass care evoluează treptat, în a doua jumătate a sa, spre un Riverside trecut, ceva mai înclinat spre synth. Saxofonul își face din nou apariția, dansând cu bass-ul într-un ritm cu multiple fațete. „Battlefield” evidențiază poate cel mai bine lirica alternată între nostalgie și indurerare, „bătălia” dintre emoție și real.
„Moving On” încheie materialul cu un mesaj pe cât de simplu, pe atât de expus ascultătorului, instrumentele reușind să-i capteze spiritul întocmai.
Noul album Lunatic Soul tinde spre simplu și direct, dar influențele de la Depeche Mode, la Massive Attack, la Bowie și până la Riverside și Peter Gabriel împletite cu elementele progressive îi dau o notă deosebită și deloc ușor de devorat. El mizează pe atmosferă și sinceritatea sentimentelor, nu pe complexitate.
**English Version**
When Mariusz Duda doesn’t put his creativity in Riverside, he does it in Lunatic Soul. With its fifth record recently released, the one that we will focus our attention on today, and a new EP already announced for 2018, Lunatic Soul has definitely become a project on its own with a solid fan base and much more experimental for Duda.
„Fractured” contains eight tracks, that sometimes amaze with their calmness and more than often with their explosively phenomenal character. „Blood on the Tightrope” opens up the record with a fast paced rhythm, warm vocals and a series of electronic insertions that are meant to bring up front the Massive Attack influences oftenly alternated with arrhythmias. The emotion overflows from the dark lyrics that can be found on the entire album, as well as from the piano that intervenes now and then, even from the saxophone that may sound familiar to all of you, Riverside fans.
The bass that, already carries Duda’s mark, transitions to „Anymore”, a track that is accompanied by a video and that hides behind all the electronic effects an amount of heartbreaking emotions that tell the story of the loss of his father. „Red Light Escape” debuts with a sombre and toned down rhythm, each instrument playing its part as a binder of the masterpiece, in a perfect mix. The guitar solo, as well as the saxophone one in the end, offers the single that extra that makes it stand out easily.
„Fractured”, the title track, describes the record’s essence in a rush of progressive, lost amongst the electronic experiments. Duda’s voice divides the single into different sections that showcase his emotions, diverse in intensity and power. „A Thousand Shards of Heaven”, a personal favorite off the discographic material, brings to the listener a beautiful harmony between the warmth of the vocals and a cold guitar, as well as a gradual bass riff that evolves into a past Riverside, a touch more characterized by the synth in this case. The saxophone makes a new appearance, dancing with the bass in a multiple faced rhythm. „Battlefield” highlights the lyrics that alternate between nostalgia and grief, „the battle” between emotions and reality.
„Moving On” ends the record with a simple message but highly exposed to its listener, the instrumentals managing to capture its spirit exactly.
The new Lunatic Soul album went for a simpler and more direct approach, but the influences from Massive Attack to Depeche Mode, from Bowie to Peter Gabriel, intertwined with progressive elements gives it an unique note and not at all easy to devour. It relies on atmosphere and sincerity, not on complexity.
