Cronici albumeProg Talk cu Geanina

Cronică de album: Letters From The Colony – “Vignette”

**Romanian Version (English Below)**

Noi veniții suedezi la Nuclear Blast își fac rapid loc printre consacrații țării printr-un prim material discografic, intitulatVignette„, ce îmbină cu succes toate sonoritățile care descriu djent-ul modern, de la pasajele-i dure, caracteristice, la cele ce aduc un omagiu melodicității. Debutat cu „Galax„, materialul conține nouă piese care îți vor aduce împreună amprente ale unor artișți precum Meshuggah (poate nu întâmplător este acel cuvânt „clockwork” strecurat în single-ul „Terminus”), Textures, Vildhjarta, Gojira sau surprinzător poate și TesseracT. Plin de forță, cu un drumming excesiv ți îmbie timpanele și pasaje chitaristice atipice și pline de dinamism, „Galax startul materialului într-un mod cât se poate de plăcut, inserțiile curate de chitară demonstrându-i complexitatea.

Cvintetul își arată toate fațadele talentului său tehnic printr-o nouă furtună de dinamici și melodii bine construite care ofere un contrast și o susținere melodică tehnicității. „Erasing Contrastîți fură mințile din primele secunde și le vâră în mijlocul unui dans puternic conturat de instrumental. Vocalul se pliază, de altfel, de minune pe energia descrisă de anteriorul menționat. Single-ul surprinde cu succes varietatea materialului, de la riff-urile pline de suspans și până la atmosfericul cu tentă de întunecat a la Vildhjarta. Nu fac excepție de la regulă nici „Sunwise sau „Cataclysm„.

This Creature Will Haunt Us Foreverpasează centrul atenției, după un scurt interludiu instrumental, către Terminus„, o compoziție care își construiește un fundal eteric ce își întrerupe cursul doar pentru a expune ritmul caracteristic djent-ului, cu mici principii de death.

Glasshouseschimbă pasul și face tranziția către o mai mare atenție dată emoțiilor, însă nu-și lipsește ascultătorul și de mișcările constante de ritm. Finalul este anunțat de piesa ce-și împrumută titlul albumului, „Vignette”, lăsânduși ascultătorul pierdut în rezonanța nebuniei instrumentale ce tocmai își încheie narațiunea.

Cu precizii care amintesc de părintele tech death și cu furia SikTh, Letters From The Colony impune o prezență puternică, greu de ignorat, dar reușește iasă cu din tipare cu tranzițiile jazzy și experimentalul chitaristic care se zbate între melodic și matematic. Ar mai trebui menționat și albumul a fost masterizat de Jens Bogren (Dimmu Borgir, Opeth, Paradise Lost), în cazul în care nu erați convinși deja dați o șansă albumului.

**English Version**

The Swedish newcomers from Nuclear Blast rapidly fall in line with the good name of other fellow Swedish mates through their first record release, „Vignette„, a perfect combo of all those little things that define djent in our minds, from it’s hardcore passages to it’s ability to intertwine melody with technicality. The album starts off with „Galax” and has a total of nine tracks that will reunite the faces of many beloved „fathers” of the genre such as Meshuggah (maybe that „clockwork” word in „Terminus” is not just a coincidence), Textures, Vildhjarta, Gojira or even TesseracT. Fierce and with some excessive drumming squeezed in to lure the listener as well as with the diverse time signatures, „Galax” kicks off the discographic material just right, the clean guitar insertions showcasing its complexity.

The quintet proves its technical prowess through a new storm of dynamics and well thought of melodies that offer the right amount of contrast to the insane technicality. „Erasing Contrast” steals your thoughts right from the intro and stuffs them in the middle of an instrumental vertigo. The vocals are made for that amount of contagious energy and the single manages to highlight all the small parts that make this record what it is, from its crazy riffage to its dark and captivating soundscapes. Same goes for „Sunwise” or „Cataclysm„. This Creature Will Haunt Us Forever” offers a short instrumental interlude while „Terminus” builds its ethereal background story gradually and interrupts its natural course just so that it can bring back the djent dynamic with a touch of death.

Glasshouse” shifts the pace and transitions towards a higher attention to emotions, not without offering the listener the amount of atypical he would expect. The last track, „Vignette” abandons its listener to the resonance of the instrumental insanity that is just about to end its story line.

With a precision that may remind you of the good ol’ death and a fury as you could have gotten from a band such as SikTh, Letters From The Colony enters the musical scene with a bang but manages to keep the listener on its feet with all the jazzy intermissions and the continuous guitar experiments that lay somewhere between melodic and mathematical.

Mi-am început drumul prin jurnalism cu mai bine de cinci ani în urmă, iar de atunci am navigat printre stiluri muzicale şi webzine de profil. Aici mă veţi cunoaşte cel mai bine prin rubrica Prog Talk

Care este reacția ta la acest articol?

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Alții au citit si ...