Judas Priest. Un nume care a scris pagini importante în istoria rock-ului. De aproape 50 de ani, britanicii de la Priest duc steagul sus, demonstrând că muzica pe care o cântă nu are vârstă. După întoarcerea lui Rob Halford în 2005, formația a reușit să ne ofere câteva albume emblematice: Angel of Retribution (2005) , Nostradamus (2008) , Redeemer of souls (2014). Cu toate acestea, toate cele 3 albume menționate mai sus au fost eclipsate de Firepower , material lansat în primăvara anului 2018.
Am devenit fan Judas Priest în anul 2006, atunci când am ascultat albumul Painkiller (1990). Mulți ani am crezut că acest material Priest reprezintă apogeul artistic al britanicilor. Însă, după câteva audiții ale noului album, mi-am schimbat părerea.
Muzical, Firepower nu aduce mari inovații. Riff-urile clasice Judas Priest s-au întors. Piesele rămân în memoria ascultătorului, chiar după o singură audiție. Producția albumului este impecabilă, fiind realizată de către Tom Allom (producător care a mai colaborat cu Judas Priest dar și cu Black Sabbath, Def Leppard etc) și Andy Sneap ( chitarist în formația britanică Hell).
Albumul este deschis cu Firepower, o piesă scurtă, dar dură. Cu un refren ușor de reținut și un pasaj de chitară solo executat de către Ritchie Faulkner și Glenn Tipton, Firepower este piesa mea preferată de pe noul material. Urmează Lightning Strikes, care a fost primul single extras de pe album, o compoziție clasică Priest.
Evil Never Dies mi-a adus aminte de albumul Painkiller, mai exact de A touch of evil. Energia transmisă de cea de a treia piesă de pe Firepower este similară cu cea regăsită în cântecul menționat mai sus. Never the heroes continuă linia începută pe Reedemer of souls, fiind influențată de unul dintre hit-urile albumului, și anume March of the damned.
Necromancer și Children of the sun au rețeta unor cântece clasice Judas din anii 80. La fel cum am menționat mai sus, sunt ușor de memorat, neavând structuri complicate. Odată cu interludiul Guardians, începe partea mai întunecată a acestui material. Imediat după mica bucată instrumentală, Rising from Ruins și Flame Thrower continuă seria de riff-uri clasice Priest.
Alături de piesa titlu, pot să menționez Spectre, o compoziție puțin diferită, ca fiind unul dintre cele mai bune momente de pe acest material. Finalul albumului este marcat de 4 compoziții curajoase, lucru care demonstrează ca pe Firepower nu întâlnim piese introduse pentru a “completa” materialul. Un exemplu foarte bun este Lone Wolf, care într-un fel aduce aminte de piesele celor de la Black Sabbath, formație care a influențat călătoria muzicală începută de Judas Priest.
Consider că Firepower este un album complet, un material care va rămâne de actualitate și peste 20 de ani. Valoarea compozițiilor și impactul pe care l-au avut fac din Firepower un album clasic Judas, demn de pus alături de celebrele British Steel, Screaming for Vengeance sau Painkiller.
Tracklist:
Compuse de Glenn Tipton, Rob Halford & Richie Faulkner.
- „Firepower”
- „Lightning Strike”
- „Evil Never Dies”
- „Never the Heroes”
- „Necromancer”
- „Children of the Sun”
- „Guardians” (Instrumental)
- „Rising from Ruins”
- „Flame Thrower”
- „Spectre”
- „Traitors Gate”
- „No Surrender”
- „Lone Wolf”
- „Sea of Red”
Notă: 9/10
Momente memorabile: Firepower, Rising from Ruins, Spectre, Lone Wolf, Never the Heroes.
