Pharos, noul EP al lui Ihsahn, a văzut lumina zilei pe 11 septembrie via Candelight Records și deși vine sub forma unui EP, cu doar 4 piese și un cover incluse, nu duce lipsă de o serie de surprize și direcții muzicale poate nebănuite până acum pentru liderul Emperor. Artwork-ul dar și vizualurile au fost create de Costin Chioreanu.
Pharos nu este însă primul EP al anului lansat de Ihsahn, Telemark dând startul acestui an, cel puțin într-un mod la fel de neprevăzut. Intenția artistului de a experimenta și de a se depărta poate de un stil care-i devenise mănușă a fost și este clară în ultimul deceniu, dovedindu-ne în același timp cât de bine se poate descurca și pe alte teritorii auditive.
Pharos debutează, așadar, cu Losing Attitude, o compoziție care a apărut însoțită și de un vizual pe 11 septembrie, și care ne izbește cu o alură katatonică și plină de blues. Probabil una dintre piesele preferate personale incluse pe acest EP, Losing Attitude evoluează treptat spre un final apoteotic căruia i se pregătește intrarea prin alternanțe pline de vervă. Spectre At The Feast nu duce, nici ea, lipsă de atingerea bluesului însă își întinde aripile înspre cinematic, mișcările sale fiindu-i dictate de un fundal repetitiv într-un dans constant între refrenul descris de dramatic și spargeri de ritm. Pharos te trimite instant cu gândul spre Storm Corrosion, putând deveni fără doar și poate piesă de fundal pentru o povestire à la Burton. Corul mozartian îi oferă un plus de greutate, compoziția devenind astfel una de sine stătătoare în cadrul EP-ului.
Roads face tranziția către sfera western în intro iar piesa parțial instrumentală este plină de surprize, talentul vocal al artistului fiind pus într-o nouă perspectivă. Dacă-ai pune pariu cu o persoană legat de vocea inclusă pe single, ai mari șanse să-l pierzi ghicind. Cover-ul, Manhattan Skyline, care încheie EP-ul, este înregistrat alături de Einar Solberg (Leprous) și aparține trupei A-ha. Duo-ul face dreptate single-ului și, oricât de ciudat ar părea, includerea sa pe acest EP are cât se poate de mult sens.
Materialul este un deliciu, tocmai prin faptul că surprinde. Alegerile îndrăznețe dar și bine executate, închegate în ciuda unei aparențe distanțări artistice, oferă acestui EP o doză de curiozitate care îți va fi pe deplin satisfăcută în final.
