EP-ul celor de la Ghoul nu surprinde neapărat fanii trupei, însă accentele de death thrash, și pe alocuri de surf rock, se formează într-un uragan atmosferic care te poartă în tărâmuri suprarealiste prin riff-uri, blast-uri thrash și growl cât se poate de fidel anilor de glorie ai genului, dar care rupe comunul prin tentative supranaturale de a transpune ascultătorul în sfere ce bat și-n black.
Cele cinci piese debutează cu „The Eyes of The Witch„, cu ale sale tranziții prin lumile diferite ale metalului și monștrilor închipuiți. Outro-ul se bucură de o fugă contra acordurilor repetitive și accentelor date de tobe, ce sparg limitele dintre thrash și tech death.
Eponima albumului, asemeni „Shotgun Gulch„, intră-n scenă plină de forță în cele aproape trei minute de gore și cârlige auditive care nu rămân niciodată prea mult timp ancorate-ntr-un singur loc. Piesa își transpune esența în „Ratlicker„, din care, asemeni anterioarelor, nu lipsește amprenta thrash-ului sau vocea frenetică și duală.
Outro-ul albumului este mai degrabă un semi-interludiu de nici două minute, în care bass-ul devine centrul atenției. Bătând puțin și-n power metal, „1-900-Dth-Line” părăsește audiența energetic și abrupt.
Un EP scurt, dar fără umpluturi, care știe ce vrea să transmită și cui i se adresează. Distractiv, thrashy, accesibil și cumva familiar, albumul reprezintă visul auditiv dintr-un club metal de pe alei ascunse la miezul nopții.
