Atmosferic black metal sau o nouă explorare a genului, o nouă fațadă care să aparțină unei singure trupe: Gaerea. Din ce în ce mai prezenți în scena internațională, Gaerea revin cu un nou album, „Coma„, ce sparge iarăși tipare și împinge limitele proprii și ale black-ului către noi portaluri și o nouă viziune a celor existente.
Emoția este punctul central al compozițiilor lor, atmosfericul fiindu-i partener intim de dans. Cele zece piese incluse pe album cuprind degradări ale sinelui captiv în copleșitor și melodic culminat în greul genului, răvășind nu doar auditiv cât și intern.
“The Poet’s Ballet” debutează un clean plin de simțăminte ce face tranziția către o furtună interioară, expozeul său fiind nu doar dureros și plin de disperare (asemeni “Wilted Flower,”, „Suspended”, “Kingdom of Thorns”), dar și încărcat de cârlige ce debordează de epic și intensități alternante.
„Hope Shatters„, unul dintre single-urile alese pentru promovare, conjură întunecimi extrase din străfunduri îngropate în real și un delicat subtil ascuns de o percuție alertă și ritmuri captivante. Anticiparea a ce urmează reprezintă cireașa de pe tort a albumului, surprizele nefiind deloc puține la număr. Încet deveniți maeștri ai compozițiilor, Gaerea găsesc pe acest album echilibrul ideal între trăiri și arta scrierii unor piese ce străbat și cuceresc trecerea timpului.
Interludiile dedicate liniilor curate de chitară, asemeni intro-urilor, și intervențiile vocale ce urmează același tipar, întrerup cursiv furia black-ului cu momente de liniște ce adaugă adâncime și plin întregului. Elemente de post-hardcore („World Ablaze„) și picături de progresiv sau post-black („Wilted Flower„) avansează albumul în aria experimentalului, precum și vocea clean ce îi îmbogățește dimensiunile („Suspended‘). Piesa eponimă materialului este o bună reprezentare a elementelor de core și modern black interconectate într-o compoziție ce debordează de expresia emotivului, de expansiunea atmosfericului și umbrele eternului uman.
Ecourile chitarei ce amintesc de-alde TesseracT de pe „Shapeshifter” sau „Unknown” evoluează în pasaje repetitive ce oferă o progresie naturală a sunetului și complet imersivă pentru ascultător. Catharsisul ce-și pune bazele în duritatea instrumentală expune un uragan de sentimente pe cât de fragile, pe atât de zdrobitoare. „Kingdom of Thorns” încheie materialul liniar, dar cu aceleași melodii infecțioase și conflict între furii orbitoare și razele fade ale unei speranțe ce se sting în eteric.
„Coma” este o călătorie a simțurilor, ce îneacă ascultătorul într-un cutremur de emoții expuse pe linii de black modern, încet devenit o semnătură unică pentru Gaerea. Materialul explorează noi teritorii și influențe, dar menține și elementele care au atras la trupă, epicul și dramaticul aliniindu-se perfect cu melancolicul și distructivul.