EP-ul nu face parte din seria actelor ajunse acum la numărul V, ci este un EP cu o cale aparte. „All is all as should be” conține șase compoziții cu acel simț al teatralului, unicului și ritmatului care ne este deja familiar. „The Right” debutează jucăuș cu un ritm susținut de ecoul chitarei și tobele repetitive ca în cadrul refrenului să explodeze într-o serie de culori conturate în jurul vocii lui Casey. „Blame paradise” se bucură și de un videoclip care îți va atrage cu siguranță atenția (inserat mai jos) și include corul care întregește de obicei talentul vocalului, așa cum ne obișnuisem în cadrul actelor.
Refrenul este evidențiat și de efectele zglobii de chitară care separă secțiunile piesei, cele care fac și tranziția către „Beyond the pale”. Cea mai apropiată de statutul de baladă al materialului, cea din urmă menționată pune în centrul scenei vocalul, printre firicele de acustică, influențe tribale fine și efecte astrale de-ale clapelor ce evoluează spre dramatic odată cu conturarea piesei. „Shake me (Awake)” îi continuă spiritul visător, cu un iz de vechi, care te mișcă pe ritmul indicat într-o clipită. Nici „Witness me” nu este mai prejos, ea fiind piesă cea mai atipică și aritmică din cadrul albumului. O preferată personală, „Witness me” expune cel mai curat multiplele lături ale trupei în cele câteva minute care-i sunt dedicate.
„All is all as should be” încheie EP-ul pe un ton inițial melancolic, dar oferă ascultătorului în a doua sa jumătate un asincron dansant, un deliciu al ansamblului instrumental care marchează un final cât se poate de potrivit.
Cronică acte: https://theinterwission.ro/dear-hunter-opera-completa-pana-acum/
**English Version**
The EP in question is not a part of the Acts that have now reached number V, but stands on its own. „All is all as should be” is a six piece record flowing with the same sense of theatrical, unique and rhythmed touch that has by now become familiar. „The right” debuts playfully with a pace that is heavily supported by the guitar’s echo and the repetitive drumming just so that it explodes in a series of colors beautifully surrounding Casey’s vocals during the chorus.
„Blame paradise” is the first one to have a video as well (look above) and includes that choir that usually accompanies the vocal’s clear talent, as we used to hear on the Acts. The chorus is highlighted by the cheerful guitar tones that separate the song’s sections, the same ones that transition the light onto „Beyond the pale”. The closer one to occupying the spot as the record’s ballad, the last one mentioned, showcases the vocals amongst acoustic particles, fine tribal influences and astral keyboard effects that evolve towards scenic once the track goes deeper into its story. „Shake me (Awake)” continues with the wistful spirit, with a taste of old school, while gently moving its listener to the rhythm in a matter of seconds. „Witness me” is also one of the album’s highlights, while also being the most atypical and arrhythmic one.
„All is all as should be” ends the EP in a more of a melancholic note at first, but gives to its listener in its second half a dancing arhythm, an instrumental delight that marks a more than appropriate outro.