Albumul „Dissonance Theory” marchează revenirea formației elvețiene Coroner după o absență de peste trei decenii. Cu un material cât se poate de ancorat în thrash-ul optzecist, dar adus în prezent cu o fațadă modernă, trupa propune un amalgam de thrash-progresiv care i-a și consacrat, continuându-și astfel direcția definită pe ultimele lucrări ale trupei din anii ’90.
Din punct de vedere compozițional, piesele își ancorează esența într-o alternanță constantă între secțiuni ritmice bogate în schimbări și tehnic și pasaje meditative, care să ofere respiro-ul necesar, ce-ți permite să-ți tragi sufletul după furtunile de note ce le preced. Structurile sunt articulate prin riffuri poliritmice și o organizare a compozițiilor în mod ciclic, în care temele principale revin sub forme variate. „Consequence”, piesa de deschidere, ilustrează această idee printr-o construcție în straturi, în care motivele sale se intercalează subtil cu interludii armonice ce funcționează ca puncte de echilibru.
Vocalul își menține caracterul expresiv specific thrash metalului clasic, însă este integrată în cadrul unor construcții instrumentale mai controlate și curate decât în trecut, în care fluiditatea lor îndeplinește o funcție clar mai pronunțată decât cea strict agresivă. Secția ritmică, completată de toboșarul Diego Rapacchietti, iese în evidență fără doar și poate, și aduce în atenție exact partea aceea de prog, prin precizia sa și multiplele sincope introduse ici și colo, contribuind irevocabil la forța pieselor.
Din perspectiva producției, albumul se distinge prin claritatea mixajului, fiecare instrument având o prezență bine delimitată în cadrul său, chitarele și a lor complexitate armonică fiind favorizate și în acest prezent al trupei, fără a se sacrifica însă din echilibrul maiestuos al compozițiilor.
Abrazivul vocal și discursul sobru expus prin tematici ce disec relația dintre tehnologie și influența asupra condiției umane dau un ton general albumului care se împletește cu spiritul ce definește dintotdeauna thrash-ul, direct și cu impact, pe toate fronturile sale.
„Symmetry” și „The Law” sunt exemple de neratat de compoziții dinamice, în care alternanța dintre pasaje rapide și secțiuni mai contemplative este folosită așa cum trebuie și demonstrată fără cusur de niște maeștri ai genului. „Crisium Bound” și „Transparent Eye” introduc, alternativ, momente pline de textură și orientate mai mult înspre tehnic, unde predomină disonanțele intenționate și progresiile melodice atipice.
Cu o pauză mare în carieră, Coroner revine la fel de puternic cum ne-a și lăsat, cu peste trei decenii în urmă, apelând acum atât la melancoliile celor care și-au marcat tinerețea cu albumele lor, dar și thrash-erilor care acum își descoperă esența în mrejele unui gen care nu-și uită identitatea oricât timp ar trece peste el. Trupa nu are nevoie de spectaculos pentru a se distinge din mulțime, dar îl atinge, așa cum s-ar părea cel puțin, fără efort. „Dissonance Theory” reprezintă un ideal de control și continuitate și un pendul continuu între inovație și clasic, tehnic și agresiv, adaptare și revenire.
Tracklist:
01. Oxymoron
02. Consequence
03. Sacrificial Lamb
04. Crisium Bound
05. Symmetry
06. The Law
07. Transparent Eye
08. Trinity
09. Renewal
10. Prolonging
