Cronici albume

Cronică de album: Caligula’s Horse – Rise Radiant

Șirul noilor albume care cuceresc piața deja trasează anul 2020 ca fiind unul învingător, cel puțin în ceea ce privește lansările. Nu face excepție din acest șir de noi materiale discografice remarcabile nici noul album al australienilor de la Caligula’s Horse, ce-și întăresc încă o dată poziția în aria progressive-ului.

Rise Radiant conține 8 compoziții, The Tempest făcându-i dreptate titlului pe care-l poartă, deschizând albumul cu un uragan instrumental și o porție de prog modernă și bine trasată. Slow Violence îi continuă avansul, ritmul său fiind cât se poate de precis și molipsitor. Opririle planificate, palm muting-ul și repetițiile ce caracterizează instrumentalul oferă șansa vocalului de a-și etala versatilitatea și de a conduce evoluția constantă a compoziției către un solo marca Sam, așa cum te-ai aștepta să fie, executat fără cusur.

Salt cucerește ansamblul albumului de la prima ascultare, percuția puternic ancorată-n jazz și senzația continuă de apropiere a punctului culminant captând atenția, finalul său trecând într-o sferă ușor teatrală. Resonate este intermezzo-ul acestui material, reluarea aceluiași cuvânt (‘resonate‘) traducându-se într-un ecou ce se pierde pe parcurs în lovitura de grație oferită de Oceanrise, acel ‘run‘ descriind cum nu se poate mai bine piesa, îndeosebi intro-ul.

Valkyrie continuă această fugă neîntreruptă spre liniște, făcându-și apariția de data aceasta, mult mai accentuat, clapa și efectele electronice. Autumn merge mână-n mână cu Salt, îmbrăcând treptat hainele unui cântec de leagăn. Demonstrațiile chitaristice dinamice de pe parcursul ei îi oferă însă accentul de care avea nevoie ca să își găsească locul perfect pe album.

The Ascent încheie Rise Radiant, îmbinând esența întregului material într-un final apoteotic. Acolo unde credeai că mai poate exista un plus de heavy, îl vei descoperi curând.

Rise Radiant aduce ascultătorului tot ceea ce își putea dori de la un album de progressive și nu numai. Deși pare sosit la mică distanță față de albumul precedent (In Contact, 2017), el înalță totul la un nou nivel, orice componentă a sa fiind intenționată, calculată, dar fără să sacrifice ritmul. Materialul se transformă astfel într-o celebrare a muzicii, aducând cele mai bune elemente ale sale împreună, având în egală măsură atât o linie melodică captivantă cât și dovada unei măestrii compoziționale de excepție.

Preferate: Salt, The Tempest, Autumn, The Ascent.

Comentează

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top
error: Content is protected !!