Noul material discografic semnat de perseverenții de la Breathelast se intitulează matur și realist, în stilul caracteristic, „All of this amounts to exactly nothing, until you throw it all away” și conține o poveste ce-și întinde plapuma de-a lungul a 14 piese. Albumul conține în egală măsură compoziții deja îndrăgite de publicul live-urilor cu amprenta Breathelast, dar și piese noi, atât în engleză cât și în limba ce ne unge sufletele cu însemnătate.
Debutat cu „Valor Of Knife Deep Conversation”, „All of this amounts to exactly nothing, until you throw it all away” își introduce ascultătorul într-un ocean de furie justificată, amalgamată cu o doză de melancolie eternă. O favorită în cadrul concertelor va fi cu siguranță „Come Hell Or High Water”, o piesă descrisă de dinamică, de un vocal răsunător și potențial din plin pentru implicare din partea audienței.
Intro-ul de la „Heartless Arsenal” schimbă puțin registrul spre aritmii întregite de inserții vocale cât se poate de diverse și interesante, mai ales spre a doua parte a sa. Primul single în limba română de pe material este „Oase” și devine un preferat instant datorită accentelor puse asupra liricii, dar și a instrumentalului care-i asigură învelișul întunecat.
„Road To Your Grave” face tranziția spre un binevenit respiro care-și întâmpină ascultătorul cu un întreg elegiac, pe când „Dead Coins”, o altă preferată, asimilează clean-ul cu agresivul printre fărâme de demonstrații vocale ce urmează parcursul desenat de instrumental. Jumătatea albumului este marcată de antrenanta „At Your Funeral”, „Firelungs” continuându-i firul cu alternări de ritm și construcții compoziționale care-i mențin energia.
Cu un intro omagiu bass-ului pregnant, „Gutter Anthem” te capturează instant și te îndeamnă la cântare în tandem cu vocalul, în timp ce „The Bridge” oferă ceva și celor care vânează dinamica fără a fi reticenți în fața brutalitatii totalului. „Infern” îți rămâne întipărită în amintiri încă de la primele versuri, printre picăturile de acustică și redările descuraja(n)te ale realității. „A Million And One” mută tempo-ul în cealaltă sferă a personalității Breathelast iubită de public, „Unsung Foes” adăugând la aceasta un plus de „greu” care apasă în toate punctele sale cheie.
Ajunși la final, „The One Where We Bury Our Past” ne părăsește în același spirit în care ne-a întâmpinat începutul materialului, cu o notă extra de melancolie indusă de obișnuitul anormal.
