Asemic este una dintre puținele trupe românești de progressive instrumental care aduce acest curent ce domină preferințele internaționale și pe scena locală. Trupa a dovedit încă de la lansarea primului material discografic, Luminescentity,că se ridică la aceleași standarde de peste mări și țări, oferind o atenție grozavă detaliilor.
Noul album, intitulat Lucid, conține 14 piese, care încheie conceptul construit revenind la începutul său, prin piesele extrem de sugestive, cu rol de intro/outro, Inward și Outward. Endless Monologue este cea care deschide propriu-zis materialul discografic, printr-o referință în sfera unui spirit à la Animals as Leaders, un sunet curat și cârlige armonice. Celestial Gardens schimbă puțin registrul, spre o repetiție eterică, întreruptă de demonstrațiile tehnice aferente. Săpăm apoi mai adânc, spre o incursiune în afectiv, pe durata compoziției care încă din titlu sugerează visare, To Wander.
Subjective Doubles reia încă din primele sale secunde aritmia, tobele fiind cele care susțin elementul comun. Bucățile care amintesc de Cynic și influențele subtile de fusion reușesc să pună bazele uneia dintre cele mai bune piese de pe album. Eponima materialului, Lucid, face tranziția spre un accent pus pe deplin pe atmosfera creată, reușind în final să treacă ascultătorul printr-o arie largă de simțăminte. A thousand dreams readuce tehnica în lumina reflectoarelor, dar nu în detrimentul melodiei, din fericire. The 48th este deja o compoziție cunoscută și este dedicată prietenului nostru și artistului Tudor Golu (Axial Lead), pierit în Colectiv. O piesă emoțională și doar prin simpla sa dedicare, dar și prin forța și munca depusă ce debordează din fiecare notă așternută în întregimea sa. Pour Les Connaisseurs este un interludiu acustic spre ultima parte a materialului, pe când Stop the Clock expune o linie melodică atent construită în jurul talentelor instrumentiștilor, puse în evidență pe rând.
As Things Fall aduce în cadrul său și clapele, care, în special în a doua parte a piesei, se îmbină și sunt alternate de minune cu precizia și claritatea chitarei. The First Descent iese în evidență pe acest album prin ambianța înclinată spre apocaliptic, în contrast direct cu single-urile anterioare. Ego reia cursul dictat de întreg, instrumentalul tăios și șlefuit până la cele mai mici detalii dându-i un înveliș cât se poate de calculat. Așa cum menționasem și la începutul recenziei, Outward este outro-ul albumului, cel care încheie ciclic materialul, lăsând în spate orice simț al speranței, al începutului.
Cei de la Asemic au realizat prin intermediul acestui material discografic, mult așteptat, nu numai să se ridice la standardele pe care și le-au impus ei singuri odată cu lansarea albumului de debut, ci și al publicului, în spectacolele live constituind cu siguranță o experință care nu ar trebui să fie ratată, mai ales fiindcă este atât de aproape de casă. Trupa va lansa oficial Lucid miercuri, în club Control.
