Cronici albume

Cronică de album: Airbag – A day at the beach

Noua porţie de prog, după cea mai recentă lansare Caligula’s Horse (aici cronica) vine de la norvegienii de la Airbag. Deja cunoscuţi pentru linii melodice omagiu Pink Floyd şi melancolia fără margini care descriu compoziţii ce ţi se târăsc pe sub suflet şi rămân întipărite, lirică bântuitoare chiar şi prin aparenta simplitate şi solo-uri ce-ţi trezesc simţurile pe de-a-ntregul, Airbag revin cu un nou material, intitulat A day at the beach, la 4 ani distanţă de la ultimul album, Disconnected.

Format din 6 piese, majoritatea cu limita de 10 minute depăşită, A day at the beach experimentează şi mai mult cu electronicul şi reprezintă în esenţă un bun început a distanţării trupei de acea marcă Pink Floyd şi a definirii stilului propriu, chiar dacă instrumentalul merge într-o direcţie asemănătoare. Machines and Men este şi primul single extras de pe album, schimbarea de stil în această direcţie, a incorporării elementelor electronice, fiind clară încă de la debut. Vocea lui Bjorn este încă o dată metamorfozată într-o nouă adiţie instrumentală ce lasă impresia unui întreg bine contopit, existenţa individuală a fiecărei părţi a trupei părând imposibilă. Orchestraţia energică, cel mai bine fiind descrisă vizual de un avânt în alergare, dă senzaţia unei constante fugi, lirica I want to get out/you better run confirmându-i intenţia instrumentală. A day at the beach (part 1) îndeamnă la un respiro, aproape cathartic, pe când clapele şi chitara lină induc la o zbatere constantă între sentimentele de melancolie şi cele de relaxare completă.

Into the unknown este probabil cea mai bună împăcare a noii viziuni Airbag cu trecutul, prin simplul fapt că deşi debutul este cât se poate de electronic (aş vedea-o şi soundtrack pe Stranger things), totalul păstrează încă o mare doză de iluzii, vise pierdute şi melancolia trecutului, în special în a doua parte a sa, solo-ul fiind atât de frumos executat încât simţi cum te separă în mii de bucăţi. Rar vei auzi solo-uri atât de frumoase precum cele pe care Airbag şi le-a însuşit de-a lungul timpului (promit!). Sunsets este al doilea single ales pentru promovare, o tranziţie logică între Disconnected şi noul album, elementele prog fiind poate cel mai bine definite pe acesta.

A day at the beach (part 2) este al doilea moment de respiro, de astă dată complet instrumental, dar, din nou, atât de minunat executat încât mă trec fiorii chiar şi în acest moment, cu fiecare ascultare de altfel. Megalomanic încheie materialul, modernul, prog-ul, electronicul şi melancolia floydiană devenind un tot, cele aproape 10 minute, mai degrabă instrumentale, reuşind să-şi treacă ascultătorul prin mii de stări.

În concluzie, Airbag a deveni deja de mulţi ani o trupă care nu poate dezamăgi sub nicio formă, frumuseţea sa constând tocmai într-o execuţie curată, dar care pune în centrul atenţiei emoţia, fără a sacrifica linia melodică, tehnicul sau talentul compoziţional.

Preferate: Machines and Men, A day at the beach (part 1 & 2) şi Into the unknown.

Comentează

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top
error: Content is protected !!