La aproape zece ani distanță de mult-iubitul album de debut „Crosses„, ††† (Crosses) revine îndrăzneț, mai experimental decât vreodată în trecut, colaborări inedite și inovații în elemente sonore ce devin parte integrantă a ritmului.
Cu nu mai puțin de 15 piese pe material, „Pleasure” dă startul prin electronic, efecte sonore vocale care mențin ritmul mai ceva decât un beat box, trip-hop și un aspect pe cât de ludic, pe atât de înfiorător, ce pot picta o imagine de hărțuitor care-și preia plăcerile din fapte îndoielnice. Trecem către primul single extras de pe album, „Invisible Hand„, o compoziție care amintește de debutul trupei. Ritm în continuare tulburător, cu synth-urile cu rădăcini în anii ’70 care au revenit în ultimii ani, elemente sonore deloc clasice, amplificate de sticlă spartă, ecouri și bass puternic. Imaginile devin fade pe „Found” și „Light As A Feather„, simplitatea compozițiilor potrivindu-se de minune în întreg, ceea ce le scoate în evidență fiind vocalul empatic, versurile clare dar visătoare, cu limite ce bat înspre seducție pe anterior menționata și momente ce te surprind în dans.
„Pulseplagg” și „Runner” joacă opus, liniile melodice purtând similarități, dar în registre diferite. Instrumental menținute destul de unidimensional, ele sunt departe de a fi plictisitoare, însă nu devin memorabile instant. „Big Youth” intră-n scenă cu prima colaborare a albumului, cu un artist de hip-hop: El-P. În ciuda a ce poate sugera inițial asta, piesa este una dintre cele mai heavy ritmic de pe material. Chino își etalează versatilitatea vocală și amprenta care-l face atât de ușor recognoscibil prin țipete înfundate, ecouri cu accente care cad unde trebuie, pe care invitatul le sparge cu un groove cât se poate de molipsitor și care prinde chiar și urechile celor care nu-s fani ai genului. Piesa își mută outro-ul într-un scurt interludiu instrumental, pe „End Youth” și pe ceea ce par niște acorduri de pian inversate, cu mult mai domoale decât antiteza sa anterioară.
„Last Rites” se leagă cu ușurință de piesa anterioară, repetiția lirică „how long” devenind parte integrantă a mesajului și totodată un instrument aparte în tot. „Ghost Ride„, cinematică și melancolică, se pierde prin al său outro electronic în balada cu dorință de escapadă „Grace„. „Eraser” deviază de la cursul marcat până acum printr-un outro dur și curios, în acest context, cât se poate de clasic metal, contrar așteptărilor până în acest punct. Nu ne obișnuim însă prea mult cu această senzație fiindcă „Natural Selection” poartă cu sine elemente de hip-hop, efecte ciudat descrise vocal care capătă haine de instrument extra. Fantomatică și magică, înecată într-o ambianță strategică, piesa iese ușor în evidență, cu atât mai mult prin contrast cu ultimele două rămase.
Colaborarea cu Robert Smith (The Cure) pe „Girls Float + Boys Cry” este una de vis, cum era de așteptat, însă compoziția stă de sine stătătoare și fără invitat. Crosses demonstrează aici ce face proiectul să iasă-n față pe piața muzicală, prin folosirea electronicului și synth-urilor pentru a descrie peisaje complexe, emoționale, dure, sensibile, prin care poți obține totul în câteva minute cu cele mai insesizabile tranziții. Aluneci ușor în mediul pe care ei îl descriu cu ușurință, minte și trup.
Cum nu se poate mai corect și potrivit, eponima albumului, „Goodnight, God Bless, I Love U, Delete.„, este o baladă pe cât de moale, pe atât de plină de impact. Repetitivă, emotivă și ideală în visul expus, lovește cu o finalitate impusă de acel „delete”.
Deși destul de lung pentru un album, „Goodnight, God Bless, I Love U, Delete.” câștigă cu succes roata timpului, fiind cât se poate de ancorat în prezent, cu destule indicii care amintesc de debut, însă și destule elemente clasice, reinterpretate. Îndrăzneț și tradus prin experiențe care te poartă printr-un spectru întreg de simțăminte, al doilea material Crosses este cu siguranță unul care devine nemuritor.
Piese preferate: „Light As A Feather”, „Big Youth”, „Natural Selection”, „Girls Float + Boys Cry”, „Goodnight, God Bless, I Love U, Delete.”
