Mult așteptatul album cu numărul șapte al cântăreței Chelsea Wolfe vine cu o schimbare nu doar de label, cât și de direcție într-o bună măsură. Materialul a fost promovat pe o perioadă destul de lungă, care să fiarbă nerăbdarea în sânul fanilor, cu patru single-uri ce reprezintă destul de clar aceste schimbări, de astă dată, pe lângă atmosfera mistică împletită cu umbre de intensități felurite simțindu-se accentele de trip hop, industrial și electronic mult mai aprins decât în trecut.
Materialul debutează cu unul dintre acele single-uri, „Whispers In The Echo Chamber” aruncând ascultătorii în vârtejul necontenit de lupte pentru sobrietate și o flacără violent expusă spiritului de aventură, regăsit nu doar liric cât și compozițional. Cu atât mai agresiv și electronic fură atenția „House of Self-Undoing„, industrialul nereușind voit să atenueze din heavy-ul care domină albumul.
Ecourile vocale își varsă lumina în alternanțe de ritmuri alerte, opriri intenționate, chitare vampirice în esență și repetiții lirice ce îndeamnă la abandon în necunoscut. „Everything Turns Blue” trimite poate cel mai mult către amprenta cunoscută a artistei, însă chiar și aici explorează zone cât se poate de sumbre și simțăminte care consumă sinele, aprinse de dorințe de pierdere-n tainic.
„Tunnel Lights” schimbă registrul, un trip hop melancolic care amintește, asemeni multor momente din album de trupe precum Massive Attack, te cuprinde asemeni unui cocon într-o arie compozițională ce lovește fie printr-un pian ocazional melancolic, ce domină și următoarele două compoziții, dar și explozii captivante ce te străbat complet prin îmbinarea ideală a vocii artistei cu instrumentalul indie metal cosmic. Efectele licantrope din finalul „The Liminal” se revarsă-n „Eyes Like Nightshade” și „Salt„, unele dintre cele mai experimentale compoziții ale materialului, sonorul triumfând asupra undelor vocale, precum prin prevalentul trip hop.
Tribalul din „Unseen World” à la o clasică Wolfe sare din identitatea albumului prin abordarea vocală spațială și cu erupții emotive, perfect absorbită și reflectată de chitara atmosferică. „Place In The Sun” leagă întreaga tematică a albumului prin delicatețe, fragilitatea trăirilor ce bate-n disperarea pentru salvare cu urme de siguranță în prezentul construit și dezbrăcarea de efecte care dominau până acum creațiile, pe când „Dusk” se disipează într-un neant contemplativ ce împletește elementele doom și psych/trip rock.
Un album extrem de variat și eclectic, „She Reaches Out To She Reaches Out to She„, sparge clasicul discografiei artistei prin îndrăzneală și emoții brute care cuceresc atât prin asociere personală, cât și prin ingeniozitatea care leagă o serie de elemente experimentale într-o cochilie în care disperarea lasă loc treptat regăsirii de sine, doom-ul și atmosfericul dansând aproape perfect în tandem cu industrialul.