Am luat parte la semifinala din Bucureşti a GBOB. Cu ce am plecat de acolo? Am plecat cu aceeaşi iubire de underground care m-a împins să mă apuc de promovarea sa cu aproape cinci ani în urmă.
Am plecat cu iubire de trupe tinere, cu voinţă să fac mai mult, chiar dacă timpul nu mi-o permite şi cu acelaşi sentiment pe care am ajuns să îl îndrăgesc, după aproape fiecare concert de-al nostru: de bucurie că am fost acolo.
Underground-ul nostru, şi mă refer într–adevăr la underground, lovit din plin de ce se putea mai rău şi mai injust şi trăit tocmai de noi, parte vie dintr-o cultură nemuritoare şi de altfel, cea mai frumoasă şi creativă dintre toate fiindcă poate zburda liberă dincolo de viciul banului şi al comercialului, îşi revine. Nu a plecat niciodată, doar îşi readuna puterile şi îşi trata rănile.
Underground-ul nostru însă trebuie protejat şi promovat, nu de cei din afară care nu îl pot înţelege pe deplin, ci de noi. Iar asta nu se face prin ură, duşmănie şi critici departe de a fi constructive.
Underground-ul nostru este plin de tineri. Adolescenţi care visează să trăiască şi ei emoţiile voastre, muzicieni de mult confruntaţi cu secretele sale, chiar dacă o vor face în faţa a 50 – 200 de oameni şi nu a câteva milioane. Emoţiile sunt la fel de intense, ba poate chiar mai mult, fiindcă îşi pun sufletul pe tavă publicului, fără a se ascunde în spatele temerilor.
Dacă muncim cot la cot, venim cu idei împreună şi le punem la cale împreună, putem să reparăm ceea ce trebuie reparat. Dar nu doar cu vorbe, ci cu fapte. Nu cu insulte, ci cu bun simţ.
Cu toţii merită o şansă, aşa cum poate mulţi dintre voi aţi avut una, odată.
Și cu toate că avem încă multe de vindecat, underground-ul este la fel de puternic şi visător ca întotdeauna. Energia rămâne îmbibată-n pereţii sălilor de concerte, vibraţia fanilor tinde să vă răsune în minte şi la câteva zile de concerte.
Un lucru pe care l-am învăţat în ultimul an este că nu contează dacă ai 50 de oameni la concert sau 500. Dacă acei 50 sunt cei potriviţi, seara va deveni memorabilă. Da, bineînţeles, apare aici discuţia banului fiindcă ştim cu toţii că repetiţiile, gear-ul, deplasările şi câte şi mai câte nu se plătesc cu pasiune. Asta ţine într-o oarecare măsură tot de noi. Duceţi–vă muncă până la capăt, faceţi-o cu adevărat şi cu transparenţă iar cei din jur vor vedea asta. Simţiţi că nu sunteţi trataţi corect, mergeţi la acel cineva şi spuneţi-o în faţă. Nu cu insulte, ci politicos. Altă dată veţi şti mai bine.
Trupa voastră, underground-ul nostru, vor avea mereu faţa pe care le-o dăm. Noi muncim la ea, noi i-o desenăm, noi i-o întreţinem. Aşa cum i-o oferim, aşa o să o avem. Faceţi o schimbare.
Noi vrem să vă promovăm. Dacă vă ratăm cumva, nu ştiu din ce motiv, trageţi-ne de mânecă la un concert, daţi-ne un mesaj. Promitem că nu o să întoarcem capul, indiferent dacă aveţi o săptămână de la lansare, sau 10 ani.
