Noutăţi

Cărțile și metalele grele III

Pentru muzica rock, ocultismul, mitologia, religia și latura tenebroasă a lumii și minții umane au constituit importante teme și surse de inspirație încă de la începuturile acesteia, în anii ’60. Macabrul a început să fie explorat puțin mai târziu, odată cu primele acte heavy metal, însă toate aceste teme au rămas predilecte în aceste genuri muzicale. Cum ar fi dacă ai putea reuni toate aceste lucruri într-un tot unitar, armonios alcătuit și extraordinar de detaliat? Probabil că ai deveni o sursă de inspirație pentru generații întregi de muzicieni din toate genurile de rock, dar în special de metal – ei bine, cam asta a făcut prozatorul H.P. Lovecraft.

Howard Phillips Lovecraft a fost un scriitor american, care a devenit faimos postum prin opera sa, încadrată de obicei în genul ficțiunii horror și prozei fantastice. Acesta s-a născut pe 20 august 1890 în Providence, un oraș din SUA; o fire bolnăvicioasă, a fost singurul copil al familiei și a fost profund marcat de moartea tatălui său. Acest eveniment va avea urmări profunde asupra sa, devenind un inadaptat în fața realităților vieții. A trăit în condiții modeste întreaga sa viață, întreținându-se din diverse activități literare și de presă – corecta textele altor autori, publica în reviste mai puțin cunoscute, contribuia cu articole și dezbateri în ziare sau desfășura alte munci adiacente. Mutându-se la New York, un oraș plin de imigranți, murdar și sărac, în care a și fost jefuit, a început să nutrească profunde sentimente mizantropice și nihiliste, care îi vor marca restul operei – Chemarea lui Cthulhu este cel mai bun exemplu pentru gândirea lui Lovecraft despre impotența și lipsa de însemnătate a omenirii. Între 1925 și 1937 își scrie cele mai importante opere – Coșmarul din Innsmouth, Chemarea lui Cthulhu, Culoarea din afara spațiului, Cel ce șușotea în întuneric sau În munții nebuniei. Tot mai sărac, bolnav și retras, autorul moare pe 15 martie 1937 de malnutriție ca urmare a unei forme de cancer care îl împiedica să mănânce corespunzător.

hp lovecraft profil   hp lovecraft profil 25 ani

Două portrete ale lui H.P. Lovecraft 

Printre temele operelor sale, se numără ocultismul, vina moștenită, macabrul, sfârșitul omenirii în strânsă legătură cu neputințele și insignifianța acesteia, riscurile explorărilor științifice necontrolate, antichitatea, etc.. Din punct de vedere al stilului, consider că acesta se remarcă prin autenticitatea de-a dreptul terifiantă uneori, prin finele elemente suprarealiste (în general, apar în operă prin geometria non-euclidiană) ce pot fi observate în mai toate operele sale târzii, și prin descrierile detaliate. Prozele sale par incredibil de reale, Lovecraft reușind acest lucru prin personajele banale (de obicei, acestea sunt fie scriitori, fie academicieni cu pasiune pentru folclorism, fie rudele unor oameni atrași de ocult și mitologie), prin denumirile locurilor (Arkham, Miskatonic etc. sunt toate ficționale, dar numele par veridice). Desele referințe la opere reale sau imaginare plasează inițial întâmplările ce sunt relatate sub sfera miticului și legendelor antice – este menționată mai ales cartea Necronomicon, a unui arab smintit – ceea ce conferă veridicitate celor relatate, dovedind sănătatea psihică și erudiția personajelor. Opera sa a fost încadrată într-un curent de nișă, cosmicismul. Din aceste motive, scrierile lui Lovecraft sunt o sursă de inspirație importantă în lumea metal.

necronomicon

coperta Necronomiconului

Există cel puțin 4 trupe care au preluat numele scriitorului american – despre câteva nu se știe mare lucru, însă, chiar și așa, este o dovadă a importanței pe care a avut-o munca lui Lovecraft. Au fost scrise și cântece în cinstea marelui autor, cel mai cunoscut fiind Lovecraft’s Death, de pe albumul Communion al trupei de symphonic death metal Septicflesh. Scrisă ca un omagiu adus operei sale (un omagiu foarte, foarte întunecat!), piesa deschide acest album și se remarcă prin cât este de bombastică, mai ales la refren. Versurile reprezintă o enumerare de personaje și opere ale lui Lovecraft: Obsessed with Necronomicon / The Arab’s wicked dream / You found a path to Azathoth / And walked the Dagon’s realm; autorul plătește însă un preț cumplit pentru cunoașterea ce i-a fost pusă la îndemână, fiind răpit de posibilitatea de a se odihni în pace: You stared at the abyss / you will never rest in peace!. Un alt omagiu adus autorului este cântecul The Truth, de pe albumul Al Azif al trupei The Great Old Ones: I know we are not alone / Operating me will change nothing / Ignoring the king on his throne / And one day he will destroy everything / I’m not crazy, I’m not crazy! 

septicflesh communion

Deșerturile africane și Egiptul Antic l-au fascinat pe scriitorul american și i-au marcat opera timpurie – în texte precum Căutarea lui Iranon, Pisicile din Ulthar sau Nyarlathotep, întâmplările au loc în deșert sau implică personaje antice. Groaznicul Nyarlathotep, din proza cu același titlu, este o entitate non-umană, capabilă să-și schimbe forma, alegând de obicei să umble în chip de faraon egiptean. Trezit după un lung somn, el călătorește prin orașele lumii și fascinează oamenii cu puterile sale supranaturale, relevând viziuni apocaliptice în final – acest faraon de dincolo de lume este adus în prim plan în piesa The Dark Eternal Night a celor de la Dream Theater. Cunoscuții artiști, aparținând genului progressive metal, evocă terifiantele imagini ale omenirii în colaps în versurile cântecului, preluând chiar întregi sintagme din opera lui Lovecraft: I am the last / Born of the blood of the Pharaohs / The ultimate God of rotten creation / Sent to unleash this curse. Aceleași imagini ale nebuniei și sfârșitului omenirii apar transfigurate în versurile albumului Hellfire al trupei 1349; blackerii norvegieni au exploatat profețiile lui Nyarlathotep pentru a crea o atmosferă macabră și decadentă: The enlightenment of madness presents itself / On the soil above a lower world / In everlasting ebony shades of the damned / Choirs of madness chant in agony. După acest personaj s-au denumit nu mai puțin de 10 trupe – toate din sfera extreme metal – odioasa entitate trezind fascinația artiștilor din scenă  prin misterul din jurul său și prin dorința sa de a aduce omenirea în cele mai josnice stări. Cyclopean, o tânără trupă de symphonic black metal, a exploatat mitul lui Nyarlathotep în unul din cântecele lor: Rising from the blackness / great knowledge in the eyes of men / Swarthy Slender and Sinister / terrifying men with speech of the cosmos.

 hellfire         nyarlathotep

 în stânga, coperta albumului Hellfire, în dreapta, reprezentare artistică a lui Nyarlathotep

Ipoteza vieții extraterestre, existentă pe această planetă în diferite stări, este nucleul operei lui Lovecraft. În jurul lui Cthulhu, o entitate străină de Terra ce a coborât din Univers cu eoni înaintea apariției unor forme de viață conștientă, roiesc numeroși zei – Nyarlathotep, YogSothoth, Azathoth, Dagon sau Shub-Niggurath. Aceste divinități extraterestre sunt malefice, în general, iar o trăsătură esențială a lor este perenitatea, deoarece există dinaintea timpului uman și vor dăinui mult după apocalipsă. Din aceste motive, trupele metal au împrumutat deseori numele acestor entități; există zeci de grupuri care poartă mai departe denumirile teribililor zei imaginari din opera lui Howard Phillips Lovecraft.

Cthulhu este principalul zeu al legendariumului, dovadă fiind numeroasele mențiuni ale cultului său în cadrul operei scriitorului cât și omnipotența acestui personaj. Introdus în opera Chemarea lui Cthulhu, acesta este amintit în multe alte texte ale scriitorului american, fiind avatarul blestemului ce apasă omenirea neputincioasă și simbolul ascuns al pieirii sale inevitabile.

cthulhu fanart

reprezentare artistică a personajului Cthulhu

Sulphur Aeon este o trupă de death metal din Germania care a dedicat câteva cântece acestei odioase entități, între care amintesc Cthulhu Rites (intro pentru albumul lor din 2013, Swallowed by the Ocean’s Tide) în care incantația Iä! Iä! Cthulhu fhtagn!, recitată în text de culturile ce adorau idolul din ocean, este repetată de membrii trupei, sau melodia Swallowed by te Ocean’s Tide care este o descriere a întâlnirii între muritori și zeu: Swallowed by the ocean’s tide / Salty is the taste of death / Drawn down by the undertow / Into depths unseen before. O altă formație care face numeroase referiri la Cthulhu este The Great Old Ones, un grup de post black metal din Franța care a lansat deja două albume apreciate, ambele inspirate din opera lui Lovecraft. Pe primul lor album, intitulat Al Azif (în conceptul lui Lovecraft, acesta a fost primul nume al Necronomiconului) găsim piesa Visions of R’lyeh, o descriere a cetății acvatice în care Cthulhu se află cufundat în somn. Structura, descrisă de scriitor ca având o geometrie non-euclidiană, este un exemplu extraordinar de suprarealism în opera sa; transpunerea în versuri pierde din detaliu însă menține esența, cetatea scufundată găzduind monstrul până ce vremea deșteptării sale va sosi.  Înainte de a se orienta spre symphonic metal, în tinerețea lor marcată de death metal, suedezii din Therion au dedicat și ei un cântec notoriei zeități: Cthulhu, de pe albumul Beyond Sanctorum (1992) afirmă că va exista un timp când monstrul se va deștepta – Come times us come / Deem us come true / We again (shall rule). Între trupele ce au versuri inspirate de personaj, amintesc și Giant of the Mountain (technical death metal, SUA) și Space God Ritual (doom metal, stoner metal, SUA), o formație care are o atitudine puțin ludică față de această tematică. Există și cântece instrumentale ce poartă numele personajului; cel mai cunoscut este instrumentalul The Call of Ktulu al celor din Metallica, însă și Samael au o piesă instrumentală denumită după acest personaj, ce poate fi găsită pe Worship Him (1991). Multe alte trupe au ales să dedice albume sau melodii lui Ctulhu, și printre aceste grupuri amintim pe Nile, Portal, R’lyeh sau Innsmouth.

sulphur aeon the great old ones

Yog Sothoth este o altă divinitate inclusă în legendariumul lui Lovecraft, un zeu care este considerat a fi “bunicul” lui Cthulhu și care este deseori numit în povești. Este un personaj peren, care există undeva în afara universului pe care îl cunoaștem. Câțiva muzicieni au hotărât să-i adopte numele, folosindu-l atât pe albume cât și ca nume de formație, în timp ce alții au compus melodii despre acesta. Sulphur Aeon îl menționează în câteva melodii ca fiind cel ce va deschide porțile cetății lui Cthulhu, trezindu-l din hibernare și distrugând astfel forma actuală a omenirii. Yog Sothoth este amintit în aceeași ipostază pe albumul Supercoven, al trupei de stoner metal Electric Wizard și în cântecul Black Wings of Yog Sothoth al thrasherilor din Legion of the Damned. Există multe alte cântece inspirate de acest zeu cosmic, mult mai puțin cunoscut de publicul larg însă cu atât mai atrăgător pentru trupele de extreme metal din underground.

yog sothoth             supercoven

reprezentare a lui Yog Sothoth și coperta albumului Supercoven

Un lucru ce iese imediat în evidență când se discută importanța operei lui Lovecraft în muzica rock și metal este numărul imens de artiști din genuri complet diferite ce au fost influențați de aceasta. Dacă la Tolkien remarc o abundență a trupelor de symphonic metal, folk metal sau black metal, în cazul lui Howard Phillips Lovecraft observ cu ușurință că formațiile și artiștii inspirați de acesta aparțin tuturor genurilor. De la funeral doom la stoner, de la thrash la gothic sau de la progressive la brutal death metal, se pot găsi câteva exemple pentru aproape fiecare gen. Trupe foarte populare sau abia formate, care nici măcar nu au cântat vreodată live, compun inspirați de lumea macabră și grotescă a lui Lovecraft. Metallica au cel puțin 3 cântece despre miturile lui Cthulhu – instrumentalul The Call of Ktulu, amintit anterior, All Nightmare Long și The Thing That Should Not Be, care nu numai că a integrat în versuri o secvență din Necronomicon, ci pare a fi despre Coșmarul din Innsmouth, una dintre capodoperele scriitorului american. Dream Theater l-au amintit pe Nyarlathotep, Nile pe Cthulhu, iar pentru a ne îndrepta anteția spre trupele mai puțin cunoscute, trec în revistă pe Sulphur Aeon și pe The Great Old Ones care au fiecare câte două albume integral inspirate din munca lui Lovecraft, dar și pe Shub Niggurath (avantgarde rock, experimental) care, deși au dispărut de pe scenă înainte de a avea șansa de a se promova pe internet, au rămas cunoscuți printr-un album despre Cthulhu, Yog Sothoth și alte personaje. Dintre trupele underground care m-au impresionat, amintesc pe Temple of Demigod (symphonic extreme metal, Armenia), Cyclopean (symphonic black metal, SUA) sau pe Giant of the Mountain (technical death metal, SUA).

giant of the mountain

În încheiere, doresc să mai adaug faptul că în articol am menționat abia câteva din sutele de trupe ce au legătură cu munca marelui autor american. Ceea ce am prezentat este abia vârful icebergului, opera lui Lovecraft fiind una dintre cele mai influente în muzica rock și metal (și nu numai!) iar tematica este mult prea vastă pentru a putea fi adusă în întregime la lumină printr-un singur articol.

Cea mai mare îndurare pe această lume, cred, este neputinţa minţii omeneşti de a-şi corela toate datele. […] alăturarea cunoştinţelor disparate ne va deschide în faţa ochilor asemenea imagini terifiante ale realităţii şi ale poziţiei noastre îngrozitoare în Univers, încât ori ne vom pierde minţile graţie revelaţiei, ori vom fugi de funesta lumină, refugiindu-ne în pacea şi siguranţa unui nou ev de obscurantism. – HP Lovecraft

Habar n-am ce să zic aici, la rubrica asta. Am o reputație de hater și scârbă, dar eu sunt de fapt un mieluț fericit și blând...

Care este reacția ta la acest articol?

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Alții au citit si ...