Noutăţi

Cărțile și metalele grele II

În afara Stăpânului Inelelor, mai există o operă a lui JRR Tolkien ce a avut o influență deosebită asupra lumii metal în special, dar și asupra scenei rock – este vorba despre Silmarillion, superbul mit creaționist ce relatează întâmplările de dinaintea celor descrise în Stăpânul Inelelor, dar și cauzele care au dus la apariția situației descrise în celebrul roman. Dacă în articolul precedent am văzut cum au fost anumite trupe influențate de romanul lui Tolkien, acum îmi propun să prezint succint impactul pe care l-a avut Silmarillion, ultima operă a scriitorului britanic, asupra muzicii pe care o îndrăgim.

SilmarillionBook

Spre deosebire de Stăpânul Inelelor, opera ce l-a consacrat pe autor și l-a transformat într-un nume nemuritor al literaturii universale, Silmarillion este mai scurtă ca număr de pagini însă mult mai amplă din punct de vedere narativ. Se relatează numeroase întâmplări, concentrate într-un număr poate prea mic de pagini iar personajele sunt mult mai numeroase și diverse, prin comparație cu cele din romanul binecunoscut. Planurile narative sunt numeroase, și acțiunea se întinde de-a lungul a mii și mii de ani, începând cu crearea Ardei (Terra) și până la ultimul război al inelelor. Având în vedere că se povestește despre apariția și primele zile ale lumii din Stăpânul Inelelor, Silmarillion este considerat a fi un mit creaționist al lumii lui Tolkien, comparat de critici cu marile mituri creaționiste ale lumii – singura diferență este aceea că, spre deosebire de mitologiile antice, acesta a fost creat de un singur om, în câteva zeci de ani, nu de zeci de autori de-a lungul secolelor.

Tragedia, moartea și pierzania și formele în care acestea apar în Silmarillion constituie o altă diferență între cele două romane. Mult mai trist față de Stăpânul Inelelor, romanul prezintă în cea mai mare parte războaiele și luptele ce au devastat Pământul de Mijloc în Primul Ev al Soarelui, care au avut uneori un deznodământ tragic pentru partea binelui. Capitolul Ainulindale constituie începutul mitului – Eru Illuvatar (divinitatea supremă) creează prin puterea gândului său un grup de spirite eterne (Ainuri), cu ajutorul cărora a fost creată lumea. Între aceste spirite se număra și Melkor, cel mai puternic dintre ele și binecuvântat cu darul cunoașterii, care se va răzvrăti împotriva celorlalți. În continuare, Valaquenta este un capitol dedicat descrierii divinităților ce au ales să coboare în lumea fizică (cei mai puternici sunt numiți Valari, cei mai slabi Maiari) și a îndatoririlor acestora. Povestea propriu-zisă este alcătuită din mai multe capitole, fiecare relatând un alt eveniment din cursul istoriei turbulente a Ardei. Povestea este țesută în jurul Silmarililor, diamante făurite de meșterul Feanor, cel mai priceput bijutier elf. Acestea sunt furate de Melkor, care își pierduse numele, devenind Morgoth, inamicul tuturor și cel ce va pricinui cele mai mari suferințe elfilor și oamenilor deopotrivă. Feanor pleacă, alături de câteva mii de elfi spre a-și răzbuna tatăl ucis și pentru a recupera diamantele, în ciuda sfaturilor primite de la Valari, de a renunța la această cale a răzbunării. Primele războaie purtate împotriva lui Morgoth sunt pline de succes, acesta fiind aproape învins, însă balanța se înclină spre el ca urmare a multelor trădări și viclenii făcute de oameni și elfi. Prima sa victorie împotriva armatelor elfilor și oamenilor este începutul unui șir nesfârșit de suferințe, dezamăgiri și tragedii. Una dintre ele este Povestea copiilor lui Hurin, care, pe scurt, se încheie cu 3 sinucideri, dezvăluirea unei trădări, a unui incest și a relelor ce s-au abătut asupra Beleriandului, tărâmul în care locuiau oamenii și unii dintre elfi. În final, valarii vin în ajutorul celor greu încercați și cu ajutorul lor îl înfrâng pe Morgoth pentru todeauna. Astfel se termină primul ev și povestea principal din Silmarillion, odată cu distrugerea definitivă a Beleriandului. Următorul capitol este dedicat celui de-al doilea ev al Soarelui și sunt relatate evenimentele ce au dus la primul război al inelelor și la ultima alianță între elfi și oameni, și acest capitol având un sfârșit tragic. Ultimul capitol al cărții este un rezumat al evenimentelor descrise în Stăpânul Inelelor, motiv pentru care nu-l reiau acum.

Sauron cu față   Melkor3.pjpg

reprezentări artistice ale lui Sauron înainte de a-și pierde chipul și Morgoth în luptă cu Fingolfin, regele elfilor. 

Se pare că poveștile mult mai tragice și pline de evenimente nefaste au atras mult mai mult trupele de metal, și se remarcă ușor faptul că cel mai mult a atras formațiile din sfera extremă, în special din black metal. Atmosfera generală de disperare, lipsa speranței într-o victorie împotriva lui Morgoth, tragediile ce s-au abătut asupra familiilor regale și decăderea splendidului Beleriand au constituit surse de inspirație pentru trupe de black, doom, symphonic și gothic metal.

Unele trupe și-au dedicat mare parte din melodii poveștilor din Silmarillion. Amintesc aici pe Battlelore, ale căror cântece amintesc tragediile dar și micile bucurii și poveștile pline de speranță ce apar când și când în roman. Ultima piesă a albumului intitulat The Last Alliance (după ultima alianță între oameni și elfi, de la sfârșitul celui de-al doilea ev al Soarelui) este The Star of High Hope, după steaua ce li s-a arătat celor prinși în negurile Beleriandului odată ce solul lor a ajuns la Valari, cerându-le ajutorul în luptă – desi nu cunoșteau semnificația apariției stelei, oamenii și elfii au crezut că este un semn bun, și-au slăvit aceată palidă speranță în cântece și poezii. Journey to the Undying Lands, de pe primul album Battlelore, se referă la călătoria ce trebuia făcută pentru a ajunge pe tărâmurile sfinte ale zeilor, odată ce acestea au fost strămutate de pe Arda undeva în spațiu, ca urmare a evenimentelor relatate în penultimul capitol al cărții, Akallabeth. War of Wrath este inspirată din teribila bătălie dusă de Valari împotriva lui Morgoth, la sfârșitul primului ev al Soarelui, bătălie în urma căreia tiranicul zeu a fost alungat pentru eternitate dincolo de sferele lumii: All ablaze by the glory of their arms / Swell of the trumpets filled the sky / Morgoth banished from the Middle-earth /His reign, never shall rise again. Ungoliant este monstrul care l-a ajutat pe Morgoth să fure Silmarilii; păianjenul monstruos a țesut plase de întuneric ce au ascuns vederii acțiunile tiranului și au ușurat munca sa. Ei îi este dedicat cântecul Cloaked in her Unlight: Devourer of the Jewels / Destroyer of the light / Deadly web of the underworld / Growing her endless might. Influența Silmarillionului atât în titlurile de album, cât și în versurile Battlelore este ușor de văzut; din punct de vedere muzical, câteva cântece reproduc atmosfera tristă și fără de speranță a unor povești din carte.

battlelore

Rivendell este un exemplu de trupă care cântă aproape exclusiv despre Silmarillion. Cele trei albume lansate de trupă au însă o particularitate – relatează și poveștile fericite din carte, printre care amintesc Balada lui Luthien și Beren, o istorie romantică a unui om ce s-a dus până la însuși Morgoth pentru a recupera un Silmaril, aducându-l regelui Thingol drept răsplată pentru mâna fiicei sale Luthien în căsătorie. Numele prințesei elf apare de două ori ca titlu de cântec, însă în muzica formației Rivendell există mult mai multe referiri la acest personaj. Și alte trupe au mai abordat această legendă, însă în general metaliștii preferă poveștile mai puțin optimiste și fericite din carte.

rivendel              rivendell2

Un întreg album a fost inspirat de o poveste ce a avut loc în primul ev al Soarelui: este vorba despre Turin Turambar Dagnir Glaurunga (Turin Turambar, învingătorul lui Glaurung – titlul original este în sindarină, o limbă ficțională concepută de Tolkien) al trupei italiene de black metal Emyn Muil. Deși numele trupei este inspirat din locul în care Frodo și Sam l-au găsit pe Gollum în Stăpânul Inelelor, albumul relatează povestea tragică a copiilor lui Hurin. Versurile urmăresc călătoriile lui Turin Turambar, fiul unei foste mari căpetenii a oamenilor, care este urmărit de un blestem al lui Morgoth. În final, după ce a cauzat fără să vrea mari dureri celor apropiați lui, reușește să-l ucidă pe Glaurung (piesa Death of Glaurung este inspirată din acest episod); acesta era un dragon născut în Angband, sălașul lui Morgoth. Muribund, monstrul îi dezvăluie adevărul soției eroului, care venise să-i bandajeze rănile – cei doi îndrăgostiți erau de fapt frați, fuseseră despărțiți în timpul unei bătălii iar el o găsise din întâmplare și fără să știe se căsătorise cu ea. Aceasta se aruncă atunci într-o prăpastie, iar când se trezește din comă și se întoarce la ai săi, află și Turin ce s-a întâmplat – atunci, se aruncă în propria sa sabie, luându-și viața (secvență ce a inspirat piesa Hail to the Black Sword). Albumul relatează momentele critice din poveste și, din punct de vedere muzical reușește să recreeze trăirile pe care ți le dă lectura poveștii.

emyn muil

Cruachan se inspiră din mitologia nordică și din imaginariumul lui Tolkien, alternând în albume cântecele cu tematică mitologică și pe cele inspirate din Silmarillion. Fall of Gondolin, de pe albumul de debut al trupei, se referă la una dintre cele mai cumplite nenorociri ce s-au abătut asupra ultimei cetăți libere a elfilor, superbul oraș Gondolin, oraș ce dorea a fi o replică a Valimarului, sălașul zeilor. Orașul a fost ultima cucerire a lui Morgoth și a determinat într-un fel cursul evenimentelor ulterioare. Odioasa Ungoliant a fost și ea sursa de inspirație pentru un cântec al formației Cruachan.

Și cunoscuta trupă de power metal germană Blind Guardian a dedicat un întreg album relatării unor episoade din Silmarillion. Probabil unul dintre cele mai de succes albume ale lor, Nightfall in the Middle Earth (1998) este și cel mai trist CD înregistrat de grupul german renumit pentru alte melodii inspirate din lumea lui Tolkien – The Bard’s Song și Lord of the Rings. Un album care amintește trădările care au dus la sfârșitul epocii de aur a elfilor și oamenilor (Blood Tears), bătălia ce a schimbat soarta în favoarea lui Morgoth (Battle of Sudden Flame), descriind în același timp și viața și soarta lui Feanor (The Curse of Feanor, The Eldar, Nightfall) și încheindu-se cu deznodământul celei de-a cincea bătălii, în urma căreia singurul regat rămas este Gondolinul, și în el se află ascunsă de ochii lui Morgoth ultima speranță a oamenilor, elfilor și gnomilor din Pământul de Mijloc.

bg nightfall  Blind_Guardian_2759

coperta albumului Nightfall in the Middle Earth și formația germană Blind Guardian

În final, soarta raselor ce populau Beleriandul a fost salvată de Earendil, un priceput marinar care a reușit, în ciuda tuturor obstacolelor, să străbată mările până în Valinor, unde a arătat mai-marilor lumii nenorocirile ce s-au abătut asupra lor și greutățile pe care le înfruntă. Aceștia au invadat fortăreața lui Morgoth, l-au capturat și l-au aruncat în nimicnicie, de unde se va întoarce doar la sfârșitul timpurilor. Acestui personaj fictional i-au fost dedicate numeroase cântece, un exemplu fiind piesa celor de la Rivendell ce-i poartă numele. Există și o trupă de symphonic metal numită după marinar, însă și multe alte piese metal ce fac referire la isprăvile sale.

Importanța pe care a avut-o Silmarillion se poate observa și din uriașul număr de trupe ce au împrumutat denumiri din această carte, fie pentru titluri de cântece sau albume cât și ca nume de trupă, muzica lor nefiind neapărat despre evenimentele descrise în roman. Morgoth, Earendil, Valar, Valinor, Vanyar, Bauglir, Hithlum, Akallabeth (există două trupe cu acest nume!) sunt doar câteva nume de pe o lungă listă de trupe botezate după carte. Există până și o trupă numită Silmarillion! Când vine vorba de pseudonime ale unor artiști, lista se mărește exponențial.

Să fie oare JRR Tolkien scriitorul care a influențat cel mai mult scena metal? Dacă luăm în calcul numărul uriaș de trupe ce poartă nume inventate de el, sau care au albume întregi dedicate unei singure povești, am putea spune clar că da, Tolkien este autorul cu cel mai mare impact asupra scenei. Peste două săptămâni, vom vedea însă cine se apropie de importanța britanicului ce-a creat minunata lume a Pământului de Mijloc, fiind un concurent serios în această competiție a celor mai influenți scriitori pentru scena metal.

tolkien batran

 

Habar n-am ce să zic aici, la rubrica asta. Am o reputație de hater și scârbă, dar eu sunt de fapt un mieluț fericit și blând...

Care este reacția ta la acest articol?

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Alții au citit si ...