Trupele de rock și metal au, în general, surse variate de inspirație atunci când vine vorba de compunerea melodiilor și versurilor, surse care depind atât de perioada în care s-au format și au cunoscut apogeul, cât și de mediul în care s-au dezvoltat și în care au scris. De la trupele de glam metal care cântau despre cum să agăți gagici și să faci copii până la cele de thrash, care preferau mesajele politice (trăsătură moștenită cel mai probabil din punk rock), de la baladele de dragoste și alte dulcegării care impresionau mainstreamul în anii 90 și până la băieții care cântau despre ură și moarte în beciuri insalubre și săli impropriu amenajate, în fața a 25 de spectatori, varietatea este un cuvânt cheie dacă ne gândim la tematica abordată și la realitățile care au împins respectivul artist pe un anumit drum.
Se omite însă, uneori, rolul pe care l-au avut cărțile și scriitorii în inspirarea muzicii rock sau metal. Când ne gândim la Slayer, ni se pare imposibil la prima vedere că notoriile lor cântece, ale căror tematică poate fi rezumată succint în ură, sânge, morți și alte chestii frumoase și drăguțe au fost uneori inspirate de anumite lecturi ale membrilor trupei. Este însă cât se poate de adevărat – atât Tom Araya cât și Kerry sau Jeff au scris unele versuri influențați de ceea ce au citit. Deși în general cărțile tratau subiecte precum criminali de război, ucigași, psihopați sau războaie, psihologia explicată în detaliu de autorii respectivelor lucrări se regăsește transpusă în piese care au făcut din Slayer un nume cunoscut la nivel global. Probabil că vi s-ar fi părut imposibil ca cele două imagini de mai jos să poată apărea pe același rând, dar dacă e să considerăm unele declarații ale lui Jeff (RIP), cartea a fost inspirația din spatele piesei Angel of Death…
Având în vedere cele scrise mai sus, îmi propun să prezint pe cât posibil influența anumitor autori, cărți sau curente literare asupra muzicii pe care o ascultăm cu drag. Intenția mea este de a prezenta doar o carte sau un autor per articol, amintind trupele pe care le-a influențat, dar oferind și exemple de versuri sau imagistică sugestive pentru tema aleasă.
Cred că este mai mult decât normal și cinstit să încep o astfel de prezentare cu scriitorul englez John Ronald Reuel Tolkien, autor al binecunoscutei trilogii Stăpânul Inelelor, al Hobbitului sau al minunatului mit creaționist Silmarillion. S-a născut în Africa de Sud, pe 3 ianuarie 1892, dar la vârsta de 3 ani, ca urmare a morții tatălui său, familia s-a stabilit definitiv în Anglia; la scurt timp, rudele lui Tolkien au remarcat că citea foarte mult și că știa să scrie de la o vârstă fragedă. A studiat la liceul King Edwards și la Exeter College (Oxford), însă a fost surprins de primul război mondial în timp ce își pregătea finalizarea studiilor. A refuzat să se înroleze, însă după obținerea diplomei, a fost trimis pe front. Experiența de război va avea un rol decisiv, fiind inspirația din spatele creației Mordorului, Angbandului, lui Sauron și a marilor războaie din Pământul de Mijloc. După război, Tolkien a ocupat diferite posturi, toate în mediul academic, retrăgându-se la pensie în 1959. Între timp, publicase Hobbitul, și se apucase de lucrul la trilogia Stăpânul Inelelor sub presiunea publicului, care a primit cu foarte mare entuziasm debutul scriitorului. Apărută între 1954 și 1955, trilogia a vândut sute de milioane de copii, fiind deținătoarea recordului pentru cel mai bine vândut roman. Spre sfârșitul vieții, Tolkien a continuat să scrie, extinzându-și imaginariumul și dezvoltând noi personaje și povești, care au fost editate și publicate post-mortem de fiul său, Christopher. J.R.R. Tolkien s-a stins din viață în data de 2 septembrie 1973; a fost înmormântat împreună cu soția sa, Edith Tolkien, iar pe piatra funerară au fost adăugate numele Luthien și Beren, ca un omagiu adus căsătoriei lor ce a durat peste 50 de ani. Mai jos, Tolkien în adolescență, în armată și la bătrânețe:
Dintre toate operele sale, Stăpânul Inelelor este cea mai bine cunoscută. Scrisă ca o continuare a evenimentelor prezentate în Hobbitul, trilogia a fost întâmpinată cu entuziasm și a devenit rapid un bestseller, fiind ajutată și de cultura anilor 60-70.
Una din numeroasele ediții ale romanului Stăpânul Inelelor
În această perioadă, remarcăm pentru prima oară prietenia strânsă ce se va lega între scrierile lui Tolkien și muzica rock sau metal. Mult îndrăgită de generația hippie, cartea Stăpânul Inelelor a fost interpretată drept o analogie cu lumea acelor vremuri. Astfel, Mordorul era o reprezentare estetică a lumii industriale, a fabricilor diforme, negre, care umpleau văzduhul cu foc și fum, iar războiul din Vietnam și celelalte conflicte erau văzute ca fiind similare ultimului război al inelelor, cel descris în trilogie. Evenimentele precum Woodstock constituiau scăparea din realitățile lumii, iar traiul în comunități izolate, în armonie cu natura amintesc de viața dusă de elfii din Lothlorien sau de Elrond și cei din neamul său. Tot acum apar și primele cântece ale căror versuri sunt inspirate din Stăpânul Inelelor – trupe precum Rush sau Led Zeppelin s-au inspirat din imaginariumul trilogiei: Oh, dance in the dark of night / Sing to the morning light / The dark Lord rides in force tonight / And time will tell us all (Led Zeppelin – The Battle of Evermore). Și alte trupe și artiști s-au inspirat din noul roman, în acele timpuri de început ale muzicii rock și metal.
Mordorul, în viziunea regizorului Peter Jackson Lothlorien, în viziunea unui artist grafic
În muzica metal, din motive mai mult sau mai puțin evidente, influența Stăpânului Inelelor este mult mai ușor de observat. Poate că e din cauza atmosferei sumbre și întunecate de dinainte de război, sau poate că descrierile Mordorului s-au potrivit bine pe tematica metalelor grele (veți vedea în cele ce urmează că foarte multe trupe au cântece, nume, pseudonime sau albume denumite după locuri din Mordor sau personaje strâns legate de existența cumplitului tărâm al lui Sauron). De la piese care fac trimitere directă către carte la albume care, inițial, nu par a avea vreo legătură cu Pământul de Mijloc, voi încerca să trec în revistă câteva dintre cele mai cunoscute trupe inspirate de lumile lui Tolkien.
Blind Guardian este primul nume la care m-am gândit; dintre toate trupele de metal care au mai abordat această tematică, nemții au probabil cele mai cunoscute cântece influențate de Tolkien. Mare parte din piesele lor timpurii au legătură cu Războiul Inelului sau cu evenimentele care au dus la acesta – pe albumul Tales from the Twilight World (1990), un cântec iese în evidență între toate: Lord of the Rings, al cărui text este o trimitere directă către carte, fiind pe alocuri preluat din poemul Inelelor, citat deseori în lucrarea originală: One ring for the dark lord’s hand / Sitting on his throne / In the land so dark / Where I’ve to go. Referiri către Stăpânul Inelelor mai întâlnim în cântece precum The Bard’s Song – The Hobbit (So God please take me away from here / And Gollum shows the way right out), The Bard’s Song – In The Forest (In my thoughts and in my dreams / They’re always in my mind / These songs of hobbits, dwarves and men / And elves / Come close your eyes / You can see them, too) sau în By the Gates of Moria. Blind Guardian au reușit, în special pe melodiile acustice, să dea impresia că poveștile sunt cântate de barzii ce colindau Pământul de Mijloc, cântând balade despre lumile apuse în jurul unui foc de tabără sau la un han izolat în mijlocul pustietății.
Blind Guardian și copertele frontale ale Nightfall in the Middle Earth și Somewhere Far Beyond, două albume influențate de opera lui Tolkien
Există și trupe a căror mare parte din discografie este inspirată din poveștile lui Tolkien. Aici amintim pe Summoning și Battlelore, două trupe complet opuse din punct de vedere al genului dar care au însă un punct comun în fascinația pentru lumea Pământului de Mijloc. Summoning (atmospheric black metal, Austria) au împrumutat denumirile unor cetăți din Stăpânul Inelelor și le-au folosit drept titluri de album: Lugburz, denumirea cetății Barad-Dur, sălașul lui Sauron, în limba neagră a Mordorului este titlul primului său album, apărut în 1995, an în care a lansat și Minas Morgul, numele CD-ului fiind, în roman, al cetății construite de Gondor la granițele vestice ale Mordorului. Din punct de vedere al tematicii, aproape toate cântecele Summoning timpurii sunt despre evenimentele descrise în carte; Elfstone, Khazad Dum, Lugburz, Orthanc și alte melodii pe care nu le mai amintesc acum au fost inspirate de lumea lui Tolkien. Trupa reușește să creeze atmosfera potrivită subiectului ales prin utilizarea sintetizatorului și clapei, cât și a liniilor melodice melancolice sau a unui tempo lent.
Battlelore (symphonic metal, Finlanda) sunt un alt exemplu al legăturii strânse dintre imaginariumul lui JRR Tolkien și muzica metal. Spre exemplu, titlul celui de-al treilea album lansat, Third Age of the Sun, este o referire la timpul desfășurării acțiunii din Stăpânul Inelelor, iar cântecele în sine sunt în mare parte inspirate de tragediile care s-au abătut asupra tărâmurilor din carte în timpul războaielor. Plecarea elfilor din lumea muritorilor, alegerea lui Arwen de a rămâne muritoare cât și suferința lui Gollum, devorat și chinuit de povara sutelor de ani în care a fost sub puterea inelului sunt teme comune cântecelor Battlelore. În Gollum’s Cry, o piesă simplă dar foarte tristă, descrierea chinului suferit de hobbitul corupt de puterea inelului este cât se poate de apropiată de realitatea descrisă în roman: Oh, no! No! / The precious of mine / For you I would die / My love, my life, my everything / For you I cry!. Nu trebuie să uităm faptul că Gollum, departe de a fi instinctiv rău, a fost corupt și distrus de inel până a ajuns în starea în care se află.
Acestea sunt doar câteva exemple de trupe influențate de Stăpânul Inelelor, numărul lor fiind mult prea mare pentru a putea fi incluse și alți artiști într-un singur articol. Aș putea aminti cu această ocazie și pe Gurthang, Gothmog, Gorgoroth, Amon Amarth (deși trupele nu cântă de obicei despre Stăpânul Inelelor, numele sunt preluate din roman) iar trupe precum Daedeloth, Helcaraxe sau nou formata Ered Wethrin au o tematică inspirată exclusiv de cărțile lui Tolkien. Numeroși cântăreți au pseudonime alese din roman: cel mai cunoscut este solistul Dimmu Borgir, al cărui nume de scenă Shagrath este preluat după Shagrat, o căpetenie a orcilor din Mordor. Criteriul de selecție a celor trei trupe a fost popularitatea artiștilor cât și părerea mea despre calitatea muzicii produse. Dacă vi se pare că o trupă sau alta a fost nedreptățită prin excludere, vă aștept cu un mesaj pe pagina de Facebook The Intermission, în care puteți trimite și alte sugestii; acestea vor fi incluse la începutul următorului articol, în care voi vorbi mai pe larg despre o altă operă a lui Tolkien a cărei influență este mult mai mare în metal (și mai ales în metalul mai agresiv).
