Breathelast, Till Lungs Collapse, Unflicted (cronică de concert)

Într-o seară perfect încălzită atmosferic de locaţia primitoare a Quantic-ului şi de oamenii dornici de o scurtă destindere în aer liber, Breathelast, Till Lungs Collapse şi Unflicted ne aşteptau la o vorbă, la o trăire muzicală, la o chitară rece sau la o bere la fel de răcoroasă.
Terasa s-a umplut treptat şi de voie bună şi de public, urmând ca recitalurile acustice să îşi aibă debutul începând cu ora 20.

Primii care au spart liniştea terasei au fost cei de la Unflicted. Alternativii trupeţi au fost cei mai energetici şi „electrici” de pe tot parcursul serii, iar alegerea lor ca primă trupă din line-up din acest punct de vedere a fost una minunată. Cu elemente de stoner, lirică intensă, instrumental alternat între acustică şi bass-ul pregnant, susţinut de bătăile ritmice ale toboşarului şi vocalul cu un timbru făcut pentru stilul ales, Unflicted a fost una dintre surprizele plăcute ale concertului. De la „Junkie nation” la „Awake”, recitalul amprentat Unflicted anunţa o seară deşi formată pe baza unei idei comune, cea de DIY şi acustic, contrastantă în trăiri.

A urmat un moment care împletea elemente teatrale cu intensităţi acustice: Till Lungs Collapse. Debutat cu „The divide” concertul celor de la Till Lungs Collapse se transformă într-o bulă ameninţată de emoţii în care te lăsai cuprins şi în care–ţi depozitai propriile gânduri. Mai mult decât un recital, concertul a fost un moment artistic care–ţi prezenta „Desuetude” într-un mod aparte. Acusticele au dansat în tandem cu vocalul copleşit de tăria liricii. Nu a lipsit nici o urare nebănuită de „La mulţi ani” toboşarului, „expulzat” de pe scenă în acea seară.

Breathelast încheie seara acustică cu o plimbare scurtă prin discografia lor, de la piese mai vechi la creaţii recente precum „Dead Coins” şi „A Million And One”. Piese precum „Întuneric„ sau „Infern” s-au lovit de natură şi au răsunat în auzul nostru, în liniştea deplină, temniţă a sunetelor, întreţinută de public.

Versurile transformate în cuvinte de înţeles şi urmat, precum şi implicarea deplină a artiştilor în momentele pregătite au dus şi la un bis întrupat în „Undying”.
Nu ai putea rezuma uşor un asemenea concert, dar cam aşa a fost: o terasă plină, trei trupe deosebite, un sunet frumos asigurat de Andrei Spătaru, o seară frumos organizată de 7inc şi Quantic club şi o atmosferă pe măsură.