(English version below)
Începutul lui 2022 a adus unul dintre albumele pe care le așteptam cumva cu sufletul la gură, implicată fiind una dintre trupele despre care chiar pot crede că merită lucruri mărețe. Spun asta pentru că de multe ori străduința nu este recompensată în măsura în care ar trebui să fie, situație în care mulți dintre noi se regăsesc de cele mai multe ori la locul de muncă. Poate și în alte ipostaze.
Bloodywood s-au străduit niște ani îndelungați să răzbată într-o piață muzicală suprasaturată, unde casele de discuri și algoritmii platformelor de streaming hotărăsc cine atinge firimituri de succes. Au reușit? Poate da, poate nu. Consider că o trupă originară din a doua cea mai populată țară din lume are un potențial mai mare decât ceea ce ating acum băieții care au început cu parodii metal+punjabi după piese pop.
Despre străduințe și ceea ce o face pe Bloodywood o trupă care să merite măcar o parte din ceea ce oferă, o să mai vorbim mai jos. Acum o să mă rezum la Rakshak, 18 februarie 2022, primul album serios, primul pas în față palpabil.
Unele piese de pe Rakshak au apărut cu niște ani în urmă sub formă de single, cum este cazul Machi Bhasad sau Yaad, piese de altfel extrem de diferite ca abordare stilistică și tematică. Machi Bhasad este o piesă de ridicat masele, cu un mesaj sociopolitic, iar Yaad este o baladă extrem de dureroasă.
Har saas mein
Vishvaas muhje
Apaari sagar mein bhi
Tu paas mere
With every breath
I still believe
Even in shoreless seas
You’re here with me.
Până acum m-am lăsat cuprins între paranteze tocmai pentru că Rakshak este un album care m-a trecut prin toate stările posibile. Gaddaar deschide albumul ca un berbec porțile cetăților medievale. Este o piesă de protest la adresa propriului guvern, însă cred că orice persoană care a pus o ștampilă de vot pe care a regretat-o se poate regăsi în versuri.
Aaj este piesa pe care aș avea curaj să o numesc perfectă, cel puțin pentru standardele pe care le prezintă trupa indiană. Rareori în recenzii vorbesc despre muzică atunci când textul este net superior. În Aaj s-a descoperit o balanță, pentru că versurile menite să ridice orice spirit demoralizat sunt completate într-un mod fabulos de instrumente tradițional indiene precum dhol, tumbi sau un simplu flaut. Când totul pare să ducă nicăieri, Archy Jay (The Snake Charmer) produce o extorsiune a unui degajament de triluri melancolice. Cu greu, sper, am strecurat o glumă pe lângă ochii atenți ai editorilor noștri. Cred că aș putea concluziona aici, pentru că Aaj este motivul pentru care scriu acest text. Putea fi cu ușurință un text lung despre o singură piesă dacă ar fi fost scoasă ca single.
De pe album aș mai pune în pagină Dana-Dan pentru videoclipul superb pe care îl are și disputa rap între cei doi soliști. De altfel, majoritatea pieselor dispune de videoclipuri foarte bine produse, semn al nivelului la care Bloodywood au înțeles că trebuie să se ridice pentru a reuși. Aș mai recomanda Endurant și Jee Veerey.
Probabil că pentru mulți Bloodywood lovește în gol. Pentru cei care știu istoria, au văzut Raj against the machine, este dorința de mai mult. Cred că indienii pot fi un hit contemporan, atâta timp cât vor munci și se vor strădui la fel de mult. Îmi amintesc că în pandemie au fost una dintre vocile care cerșeau cu disperare oxigen pentru muribunzii din spitalele din India și din jurul lor. Nu este singurul lor exemplu social, tocmai de aceea îmi doresc să reușească. Pentru că nici eu nu mă gândesc doar la mine.
Tracklist Rakshak:
1. Gaddaar
2. Aaj
3. Zanjeero Se
4. Machi Bhasad
5. Dana-Dan
6. Jee Veerey
7. Endurant
8. Yaad
9. BSDK.exe
10. Chakh Le
Recomandat cu precădere celor care cred că nu vor deveni alergici la un mix de nu-metal, rap, folk tradițional indian șamd. Nota autorului: 9/10.
ENGLISH VERSION
Early 2022 brought us one of the albums i was heavily stoked about, mostly because the involved band is one of the few i consider to be deserving of greatness. Why am i saying this? Because hard work isn’t always compensated as it is supposed to be and most of us feel that at their jobs and maybe in other circumstances.
Bloodywood worked hard for years so they could make it in an overfilled music market, a market where record labels and algorithms decide who gets a few tiny crumbles of success. Did they actually make it? Could be so or not. My opinion is that for a band located in the second most populated country in the world, Bloodywood has a much higher potential than what they’ve achieved so far since their early days covering pop songs in a metal punjabi way.
I’ll talk some more about hard work and why i feel that Bloodywood deserve at least a bit of what they give, but now i’ll try to focus on Rakshak. 18th of February 2022, first serious album, first real step in front.
Some of the songs on Rakshak were launched years ago as singles, such being the case for Machi Bhasad or Yaad, songs that are extremely different, both in music style and lyrical theme. Machi Bhasad is a protest, music for the masses, while Yaad is an extremely painful ballad.
Har saas mein
Vishvaas muhje
Apaari sagar mein bhi
Tu paas mere
With every breath
I still believe
Even in shoreless seas
You’re here with me.
I’ve deflected a lot from the main course of this review mostly because Rakshak made me go through every possible feelings. Gaddaar feels like a battering ram in the medieval times. It’s a plain protest against one’s own government and i’m pretty sure that everyone who put his or her voting stamp on the wrong person will find himself/herself in the lyrics.
I feel gutsy enough to say that Aaj is the perfect song, at least for the high standards Bloodywood have. I rarely talk about music in my review when the text is way better. Aaj found balance, because the spirit lifting lyrics are beautifully completed using traditional instruments such as the dhol, tumbi and a simple melancolic flute. I honestly think this could be the end of my review, because Aaj is the main reason why i’m writing it. It could have easily been a long text about it if it would’ve been launched as a single.
I would mention Dana-Dan as well for it’s wonderful video and the „rap battle” the two singers have. To be fair, most of the songs have very well produces video, and that’s one of the things Bloodywood understood they have to do in order to make it. I would also recommend Endurant and Jee Veerey.
It’s highly possible that Bloodywood won’t mean anything to a lot of people. But those who know their history, those who watched Raj against the machine, they will want more. More good things to happen to a great band. I think the indians can be a real deal, as long as they work and struggle as much as they did until this point. I remember that during the pandemic days they were one of the many desperate voices begging for oxygen for the dying people in hospitals and everywhere else in India. It’s not their only social example, which is one of the reasons i really want them to succeed. Because, such as them, i can’t only think about myself.
Tracklist Rakshak:
1. Gaddaar
2. Aaj
3. Zanjeero Se
4. Machi Bhasad
5. Dana-Dan
6. Jee Veerey
7. Endurant
8. Yaad
9. BSDK.exe
10. Chakh Le
Definitely recommended to people that aren’t allergic to a mix of nu-metal, rap and traditional indian folk. Author’s rating: 9/10.
Find them on:
https://www.bloodywood.net/
https://www.facebook.com/bloodywood.delhi/
https://www.youtube.com/bloodywood
