Behind the music: Porcupine Tree – Way Out Of Here

O piesă cunoscută din repertoriul Porcupine Tree, Way Out Of Here ne este disecată chiar și de Steven Wilson: „Piesa este despre evadare. Albumul de pe care este extrasă, Fear of a Blank Planet, este inspirat dintr-o carte scrisă de același autor care a scris și American Psycho. Aceasta, Lunar Park, este despre generația născută în era Internetului și despre dificultatea sa de a comunica și de a avea o pasiune pentru viață. Aproape că are la bază ideea că atunci când ți se oferă totul pe tavă, la ce mai poți aspira? Ce mai poți visa? Cartea este și despre un copil disfuncțional și relația sa cu tatăl său. Mi s-a părut fascinant. Way Out Of Here este, așadar, despre o evadare în multiple forme, negative și pozitive. Evident, cel mai negativ mod fiind sinuciderea. Este și o altă poveste în spatele acesteia. Am auzit atunci despre o fană de 17 ani care a ieșit în fața trenului în timp ce asculta muzica mea, și cred că a devenit cumva parte din această piesă. Ideea a fost brutală, și anume că există tineri care ar alege să evadeze într-un mod atât de extrem.”

Să vedem și versurile:

„Out at the train tracks
I dream of escape
But a song comes onto my iPod
And I realize it’s getting late

And I can’t take the staring
And the sympathy
And I don’t like the questions „How do you feel?”
„How’s it going in school?”
And „Do you wanna talk about it?”

Way out
Way out of here
Fade out
Fade out, vanish

And I’m trying to forget you
And I know that I will
In a thousand years, or maybe a week
Burn all your pictures, and cut out your face

The shutters are down and the curtains are closed
And I’ve covered my tracks
Disposed of the car
Trying to forget even your name and the way that you look
When you’re sleeping
Dreaming of this

Way out
Way out of here
Fade out
Fade out, vanish.”

Compoziția redă foarte bine aceste idei, chiar și fără explicația lui Wilson ascultătorul putând simți ideea evadării, chiar din intro-ul său („Out at the train tracks / I dream of escape”). Inflecțiunile vocale (ajutate și de căldura vocală, opusă lui Wilson, a lui John Wesley) și emoția transmisă, în special în prima sa parte, ajută la întărirea ideii de soluție de care nu poți scăpa, bântuitoare și atrăgătoare în ciuda propriilor forțe („Way out of here / Fade out, vanish”). A doua parte capătă un ritm alert, intens și tulburător, marcat de percuția care prinde forma unor roții de tren ce își cântă atipicul pe șine, dar și de bass-ul din ce în ce mai prezent. Încercarea de a uita prezentul și de a-l lăsa în urmă („Trying to forget even your name and the way that you look”) alimentează visul evadării („Dreaming of this”).