Albumul din care face parte și piesa de față, In The Passing Light of Day, se presupune că descrie experiența aproape de moarte a solistului, Daniel, însă povestea are două capete. Compusă inițial de cel care se afla încă în trupă la momentul compoziției materialului discografic, Ragnar Zolberg, și denumită Rockers don’t bathe, single-ul descrie, în esență, distanța cântărețului de familia sa.
Interpretările din online spun diverse povești, printre care se numără și cea conform căreia piesa ar descrie o aventură pe care Daniel a avut-o cu mulți ani în urmă, precum și tendința sa autodestructivă de a ceda tentației carnale. Același fapt este subliniat și de videoclipul de care se bucură piesa, deși într-o notă cu mult mai întunecată.
Să vedem versurile:
I still smell of sweat
Still the scent of my giving in
Try to feel regret
But I want it to stay on my skinI still fantasize
Close my eyes to be wrong againStill those fuck-me eyes
As I’m licking the palm of my hand
How the hell
Am I supposed to keep my self
When you are so damn far away
And everything feels meaningless
And I am not mine
How the hell
Am I supposed to keep my self
When you are so damn far away
And everything feels meaningless
And I am not mineI still smell of sex
Still her taste on my fingertips
Try to feel remorse
But it’s hard with her wet on my lipsHow the hell
Am I supposed to keep my self
When you are so damn far away
And everything feels meaningless
And I am not mine
How the hell
Am I supposed to keep my self
When you are so damn far away
And everything feels meaningless
And I am not mineI need something of my own
I need something cutting to the boneI need something that is mine
If that must be guilt, then fineHow the hell
I wanted something nice, but fine
This guilt is a hole but it’s mine
I wanted something nice
This guilt is a hole but it’s mine!
Ușor alterate, cât să coincidă cu povestea pe care ar trebui să o spună, versurile păstrează esența sexuală inclusă și-n original. Dacă ești familiarizat cu munca lui Ragnar, atunci acestea nu sunt o surpriză. Însă, dezbrăcându-le de orice semnificație anterioară (no pun intended), lirica sugerează într-adevăr, căderea în tentație a omului. Sentimentele pur carnale care-l domină sunt vivid descrise, în tandem cu un sentiment de regret apăsător și căință față de lipsa sa de control. Interpretarea instrumentală și vocală descrie însă o cu totul și cu totul altă situație, în antiteză, pe care o resimți ca pe un dor imposibil de controlat, atât fizic cât și psihic, pentru persoana iubită, și nu ca pe o trădare a sinelui și a celuilalt.
Melancolia refrenului și mai ales intervenția lui Ragnar, într-o nouă antiteză, de data aceasta cu vocea lui Daniel, pe bucata „How the hell / Am I supposed to keep my self / When you are so damn far away / And everything feels meaningless”, pune o lirică, de altfel poate blamabilă pe alocuri, într-o cu totul altă perspectivă, mai apăsătoare.
