Parte din albumul de debut al trupei, intitulat sugestiv Audioslave (2003), I am the highway, este o piesă care-ți va aminti de Like a stone sau Fell on black days a Soundgarden. Apăsător și sugestiv, single-ul ne dezvăluie o nouă latură a întunericului care-i controla gândurile lui Chris Cornell. Un întuneric mereu frumos expus criticilor, dar greu de îndurat, chiar și auditiv.
Să vedem versurile:
Pearls and swine
Bereft of me
Long and weary
My road has been
I was lost in the cities
Alone in the hills
No sorrow or pity
For leaving, I feel, yeahI am not your rolling wheels
I am the highway
I am not your carpet ride
I am the skyFriends and liars
Don’t wait for me
Cause I’ll get on
All by myself
I put millions of miles
Under my heels
And still too close
To you, I feel, yeahYeah! I am not your rolling wheels
I am the highway
I am not your carpet ride
I am the sky
Well, I am not your blowing wind
I am the lightning
I am not your autumn moon
I am the night, the night.
În retrospectivă, prima strofă ar putea însemna întocmai acel sentiment de eliberare pe care spera Chris să îl descopere în neant („No sorrow or pity / For leaving, I feel”) dintotdeauna. Singurătatea apăsătoare pe care el o resimțea nu ne este deloc străină, nici atunci când ne amintim de el, dar nici când ne acordăm un moment de reflecție asupra propriilor emoții. O societate dominată de egoism și superficial nu poate fi decât una în care sentimentul de singurătate va fi cel predominant, indiferent de lista enormă de prieteni cu care te poți lăuda. Este una dintre bolile prezentului, fie că ne place sau nu să o recunoaștem, fie că o luăm în derâdere sau o ascundem sub o mască a zâmbetelor aparente.
Refrenul piesei ne afișează un Chris dornic de libertate („I am the highway […] I am the sky”), nu unul care să se lase controlat de cei care îl înconjoară („I put millions of miles / Under my heels / And still too close / To you, I feel”) și de constrângerile la care aceștia apelează ca să obțină ceea ce își doresc de la el, fie că se declarau prieteni sau mincinoși („friends and liars”).
Modificările din refrenul final („I am not your blowing wind […] I am not your autumn moon”) mă trimite cu gândul la faptul că nu își dorea să fie văzut precum o alinare, un comfort, de către extern. Toate aceste așteptări și cerințe care îl presau doar îi întăreau dorința de libertate. Una pe care în final a ales-o ca fiind definitivă.
Notă: vă recomand varianta acustică a acestei piese, ușor de găsit pe YouTube sau aici.
