Kodama, al cincilea album al formaţiei Alcest, reuneşte stilul melodic şi visător care descrie atât de bine albumul anterior, Shelter, cu un stil mai heavy, apropiat de primele albume ale formaţiei, Écailles de Lune şi Les Voyages de L’âme.
Pe parcusul celor şase piese pentru ediţia standard, plus o piesă bonus pentru ediţia Deluxe, care au în total aproximativ 48 de minute, urmărim o combinaţie de shoegaze/post-rock cu riff-urile şi vocea harsh specifică black metal-ul, de care Alcest se foloseşte cu succes pentru a scoate în evidenţă tema albumului, o luptă între tenebre şi lumină sau, aşa cum ei înşişi spun, între natură şi om.
Albumul este inspirat din folclorul japonez; numele pieselor, versurile, artwork-ul albumului, totul sugerează ideea de natură şi spiritualitate, ceva ce nu este nou în muzica Alcest, dar care nu a mai fost atât de bine evidenţiat ca până acum.
Kodama înseamnă spirit al copacilor şi este şi numele primei piese a albumului; este o piesă complexă, care ne introduce în atmosfera albumului şi are mai multe părţi, oscilează între pasaje cu un tempo rapid, menţinute de riff-uri tremolo, şi pasaje mai lente.
Eclosion vine ca o continuare firească a primei piese, având un început asemănător dar după primele două minute face trecerea către agresiv şi introduce vocea harsh, viscerală, specifică lui Neige; restul piesei este formată din această alternanţă, fiind o compoziţie dinamică, datorată în mare parte drummer-ului Winterhalter.
Je Suis D’ailleurs, însemnând „sunt din altă parte”, este una dintre cele mai bune piese ale albumului, vocea lui Neige combină poate cel mai bine dintre toate melodiile albumului pasajele clean cu partea de growl, părţile de black metal cu cele de shoegaze către final, totul într-un ritm constant, în care elemente contrare se echilibrează.
Următoarea piesă, Untouched, a fost prima scrisă pentru noul album şi pare să fie legătura cu albumul anterior, Shelter, fiind la fel de înălţătoare şi emoţională.
„Oiseaux de Proie” („păsări de pradă”), a cincea piesă, a fost primul single lansat de pe album; motivul nu este greu de înţeles, ea reuneşte toate elementele din celelalte piese şi este una dintre cele mai bune compoziţii ale albumului, ca şi Je Suis D’ailleurs, o reuniune de nelinişte şi beatitudine, menţinută de drumming-ul lui Winterhalter şi de vocea lui Neige, când fragilă şi visătoare, când ţipată şi răsunătoare.
Onyx, care încheie albumul în format standard, este o compoziţie instrumentală, şi reprezintă primul riff din Je Suis D’ailleurs încetinit; este o piesă experimentală, la fel ca şi piesa bonus, Notre Sang Et Nos Pensées, cele două oferind o finalitate potrivită acestui album.
Prin acest album Alcest s-au concentrat pe o nouă parte a identităţii lor şi au reuşit să perfecţioneze şi să ducă mai departe ce au realizat în cei 16 ani de activitate, prin urmare Kodama te face să te întrebi către ce se vor mai îndrepta pe viitor.
