Pe 19 septembrie, vârful de lance al genurilor de tripcore și post-belic rock, trupa Am Fost La Munte Si Mi-a Placut, și-a lansat mult anticipatul album S-a Rezolvat. Nu se Poate, în club Control din București.
Ajungând în Control chiar cu doua minute înainte de începerea concertului, am fost surprins de o mare de oameni cum nu am mai văzut niciodata în Control până acuma, toți foarte entuziasmați de ce urma să se petreacă pe scenă. S-a lăsat întunericul în întreaga sală pentru un moment, iar o proiecție frumoasă, cu timelapse-uri își face apariția pe scenă, cu logo-ul Am Fost La Munte Si Mi-a Plăcut în centru. Pe fundal se auzea prima piesă de pe album, Ultimul Microbuz Către Capitală, cu o singură chitară învelită în ecouri și reverb repetând o temă liniștitoare, în timp ce elemente de soundscape încărcau tot mai mult spectrul audio.
După o perioadă de relaxare, tonul muzicii se schimbă într-o atmosferă plină de suspans, iar cei 4 muzicieni își fac apariția din întuneric, pregătindu-se să înceapă a doua piesă, Putea Să Mă Prindă Controlul Acum. Tranziția dintre playback și live se făcea fără pic de efort, iar piesa începe exploziv, cu un joc de lumini cum nu am mai văzut decât la trupele profesioniste din afara țării.
A fost un mod perfect de a începe un concert, piesa având un aer de optimism asupra ei, iar tot aranjamentul instrumental avea câte un indiciu din ce avea să urmeze pe album, ca un fel de cuprins înainte de a citi o carte. Au continuat cu E o Pasăre? E un Avion? Da, o piesă ce ridică o adevărată problemă filozofică. Prima parte a piesei te faci să zbori, la fel ca una din cele două entități aviatice din titlu, iar a doua parte scoate în evidență influențele lor de progressive, în special Between The Buried And Me, cu o măsură compusă specifică și o explozie dură ce evoluează într-un breakdown mathcore, disonant.
Urmează Nu faci tu ordine la mine in birou, o piesă ce sărbătorește furia nestăpânită a răposatului Corneliu Vadim Tudor, fiind prima piesă pe care au compus-o Am Fost La Munte Si Mi-a Plăcut în formulă completă. Piesa asta este mai apăsătoare și mai apropiată de rădăcinile lor metal, cu groove-uri dure și o atmosferă sumbră ce aduce mult cu Intronaut. Este o plăcere sa aud această piesă live, atunci când cei din trupă anunță titlul, iar publicul îl completează de fiecare dată. Niciodată nu a fost un politician român un izvor de inspirație mai puternic decât acum.
Eu Fac Curat În Bucătărie, iar Tu În Sufragerie este următoarea piesă de pe album, sugerând modul ideal în care doi colegi de apartament sau doi tineri iubiți care locuiesc împreună își pot rezolva diferențele, ajungând la un consens. Piesa este un omagiu adus rock-ului alternativ, cu progresii și acorduri complexe ce duc spre A Perfect Circle și Karnivool, dar totuși închegându-se cu stilul de post-belic rock pe care l-au dezvoltat cei 4.
Urmează Unde Erai În 1995, piesa mea preferată de pe albumul lor, pe care, de fiecare dată când o ascult mi se face pielea de găină. Piesa te ține într-o stare de tensiune și anticipare pe aproape toată durata ei, cu note perfect alese și un marș sublim, de neuitat, înainte să explodeze într-o avalanșă de chitare distorsionate și riff-uri ce-ți accelerează pulsul în cel mai intens mod, amintind plăcut de Meniscus. Toată atmosfera piesei este una de nostalgie și chiar mă face să retrăiesc momente frumoase din trecut, chiar daca în 1995 învățam cum să merg rezemat de masă.
Recitalul continuă cu Pantelimon? Nu că ma retrag, o expresie care rezumă perfect mentalitatea bucureșteanului și experiența de a trăi în capitală. Prima jumătate a piesei prezintă multe similiraități cu Eu Fac Curat În Bucătarie, iar Tu În Sufragerie, fiind o evocare a trecutului, însă de la a doua jumătate, lucrurile iau o întorsătură surprinzătoare, aducând influențe de post-rock și progresiv modern din partea lui David Maxim Micic. Fiind și cea mai complexă piesă de pe album, Pantelimon? Nu că ma retrag mereu găsește câte un moment în care să te surprindă.
Penultima piesă de pe album se numeste Sunt Condamnat Să Fiu Magnific și începe cu un intro visător, pe chitara lui Mircea Becherescu, însoțită de un lanț de shimmer reverb și delay-uri și note frumos alese, evocând This Will Destroy You. Piesa continuă către un buildup furios, dar pare să se piardă un pic pe parcurs până la finalul glorios care te lasă cu gura căscată.
Trupa continuă cu ultima piesă de pe album, care se numește Primul Metrou De Dimineață cu o temă nostalgică de chitară ce se repetă constant pe parcursul piesei, sugerând o stare emoțională de împăcare și răcoare și creând o senzație de finalitate. Părerea mea aici este că durata extinsă a piesei o trage puțin în jos, iar impactul ei este un pic mai slab decât ar fi putut să fie. Totuși, notele alese pictează perfect imaginea unor prieteni care au rămas în Control până noaptea târziu, iar când nu mai rămâne nimic de zis, iau decizia de a prinde primul metrou de dimineață.
Utlima piesă din concert este binecunoscuta Decât Să-mi Pui Zacuscă, Mai Bine Îmi Ții Pumnii. piesă care a sunat la fel de bine acuma ca și la primul lor concert, iar recitalul lor s-a închieat cu ropote de aplauze din partea publicului.
Fiind chemați la bis, cei de la Am Fost La Munte Si Mi-a Plăcut au cântat, cum nu se putea mai potrivit, Puteam Sa Fiu În Control Acum, de pe primul lor EP, în ciuda faptului că toți eram deja în Control. Ha ha!
Ultima piesă a serii a fost Susurul Râurilor, încheiând cu succes un concert care a întrecut orice fel de așteptări.
Sonorizarea, de care s-a ocupat Fane din Control, a fost, ca deobicei, impecabilă, totul s-a auzit clar, răspicat, iar volumul a fost cât se poate de potrivit pentru locație. Jocul de lumini a fost din nou spectaculos, luministul aproape cântând alături de trupă cu luminile de pe scenă. Totul a fost organizat la un nivel peste așteptările tuturor, iar, cum am menționat înainte, modul în care au început băieții show-ul și modul în care a curs și au comunicat cu publicul mi-a dat senzația ca privesc o trupă din afara țării care a venit să susțină un show pe bani serioși. Pentru o trupă care cântă doar de un an, evoluția lor este de neconceput, iar reușita lor cât și entuziasmul publicului îmi dovedesc că Am Fost La Munte Și Mi-a Plăcut este o forță considerabilă în underground-ul românesc.
Desigur, chitaristul Vlad Enescu, face în continuare glume foarte foarte foarte bune.
Redactor: Robert Cotors
Foto: Ana-Maria Bucur
