Sfârșitul toamnei ne oferă ocazia de a asista, timp de două zile, la o manifestare a laturii întunecate și triste a muzicii metal, prin festivalul Doom over Bucharest II. Organizat de Live Nation Productions, festivalul este o continuare a primei ediții, care a fost sold-out cu câteva luni dinaintea concertelor și va prezenta publicului român câteva din cele mai importante nume ale scenei death/doom, culminând cu formația poloneză Batushka. Se va desfășura în zilele de 25 și 26 noiembrie, așadar peste fix două săptămâni ne vom putea bucura de un weekend interesant. Să vedem, deci, cam cu ce se ocupă fiecare trupă în parte, cu ce se laudă și la ce ne putem aștepta din partea lor. Ordinea prezentării este cea de pe afiș, iar piesele au fost alese pe moment, nu neapărat după preferințe personale.
Officium Triste este o formație olandeză de death/doom metal; formată inițial sub numele de Reincremated, a fost un timp parte a scenei de death metal din Olanda, reorientându-se după jumătatea anilor 90 spre doom metal. Caracteristica muzicii formației este ritmul lent, apăsător și repetitiv folosit, dar și lipsa aproape totală a vocalelor clean. Sunt printre primele formații de acest gen, și sunt activi de peste 22 de ani, timp în care au lansat 5 albume; ultimul se numește Mors Viri și a apărut în 2013. Officium Triste – The Silent Witness
Batushka nu au nevoie de nicio introducere; trupa poloneză a lansat acum un an albumul de debut, Litourgiya, care a fost aclamat atât de fani cât și de presă. Introducând elemente ale tradiției ortodoxe și chitare cu 8 corzi în muzica black metal, polonezii din Batushka trebuie văzuți măcar o dată live. Albumul în sine este extrem de bun însă spectacolul este pur și simplu extraordinar, iar revenirea formației în România la doar câteva luni după premiera avută la Dark Bombastic Evening 7 reprezintă o oportunitate pentru cei care au ratat primul concert Batushka. Au lansat recent un nou videoclip pentru piesa Yekteniya IV.
Revenim la death/doom cu formația germană Ophis. Înființată în 2001 în Hamburg, trupa a lansat până acum doar 3 albume full-length, ultimul fiind Abhorrence in Opulence (2014). Cântecele lor ies în evidență prin durata foarte mare (unele având peste 14 minute) și prin vocea lui Philipp Kruppa, care este puternic evidențiată în cam toate piesele. Artworkurile spun suficiente despre muzica deprimantă și dură a formației, care este mult mai puțin melodică prin comparație cu Officium Triste, melodiile fiind însă mai rapide și mai agresive. Ophis – Resurrectum
Formată în Antwerp, Belgia, Pantheist este o trupă de doom metal destul de cunoscută în underground. Primul lor album, O Solitude, se încadrează în subgenul funeral doom, elementele caracteristice acestuia fiind melodicitatea și atmosfera melancolică, dar nu deprimantă. Clapele joacă un rol important, la fel și vocea clean folosită pe acest album, care se face auzită din când în când. Între timp, pe măsură ce au evoluat, muzica lor s-a „liniștit” și a împrumutat influențe din progressive metal, ce pot fi auzite pe ultimul lor material oponim, Pantheist (2011). Mai liniștit, mai melodic și cu vocale clean predominante, materialul este din punctul meu de vedere o îmbunătățire, deoarece menține o oarecare legătură cu tradiționalul genului, însă este original în același timp. Din 2016, toboșarul lor este Daniel Neagoe, un important membru al scenei de death/doom mondiale. Pantheist – Broken Statue
Ataraxie vor prezenta publicului român un setlist de funeral doom metal pur. Formația franceză a lansat în 2013 ultimul lor album, L’être et la nausée, menținând exact același stil cu care au debutat în 2005. Lent, heavy și lipsit de melodicitate sau culoare, acesta caracterizează destule formații de doom metal, însă îmi pare că francezii l-au dus mai departe. Piesele extrem de lungi (albumul are 80 de minute, dar doar 5 piese) sunt repetitive prin definiție, sufocante și lipsa oricăror inflexiuni le face oarecum interesante, deși mie mi se pare puțin prea monoton fără a avea neapărat un rol estetic. Ataraxie – Face The Loss of Your Sanity
Monolithe sunt o prezență distinctă în afișul festivalului. Deși cântă tot death/doom metal, tema lirică este diferită de cea a altor trupe, versurile relatând povestea originii omenirii și drumul ei spre prezent. Abordarea minimalistă se reflectă și în arta albumului, aceasta fiind chiar neobișnuită pentru o trupă din acest gen. Din punct de vedere al compoziției, piesele se remarcă prin durata foarte mare (de fapt, primele patru albume sunt formate, fiecare, dintr-o singură piesă de peste 50 de minute) și prin sunetul modern dar caracteristic muzicii din acest gen. Ultimul lor material discografic, Zeta Reticuli, a apărut în 2016 și a reușit să împletească trăsăturile metalului modern cu cele ale funeral doom metalului tradițional. Cântecele sunt aproape integral instrumentale, vocea jucând un rol secundar, fiind o prezență episodică în munca celor de la Monolithe. Monolithe III
Shattered Hope este o formație greacă de funeral doom metal, înființată în 2002 în Atena. Până acum au lansat doar două albume, însă s-au făcut remarcați printr-un sunet ce evocă disperarea mai „bine” decât multe alte trupe ale genului. Lente, apăsătoare și repetitive, melodiile lor se află sub amprenta vocalistului Thanos, a cărui voce mi-a atras atenția prin ușurința cu care alternează țipete specifice unor formații de black metal cu guturalele joase ce caracterizează funeral-ul. Ultimul lor album este Waters of Lethe (2014). Shattered Hope – A Traitors Kiss
prima ediție a festivalului a fost sold-out
Pe partea de tradițional îi vom vedea pe italienii de la Black Oath, o trupă care amintește de doomul clasic. Fondată în 2006, formația a lansat un ultim material discografic în 2016 – EP-ul intitulat Litanies in the Dark are drept tematică poveștile cu vrăjitoare și ritualuri mistice, în stilul specific maeștrilor timpurii ai acestui gen muzical. Riffurile heavy, palmate, readuc în atenția publicului scena anilor 80, influențe de stoner rock putând fi auzite pe acest EP. Îmi place mult vocea Black Oath, dar și felul în care aduc originalitate unor linii melodice consacrate, specifice unei anumite perioade. Merită văzuți, mai ales că sunt o gură de aer proaspăt în multitudinea de funeral doom și death/doom de dinainte, aceștia folosind exclusiv vocale clean. Black Oath – Litanies in the Dark
Witchsorrow preiau și accentuează ideea prezentată anterior; muzica formației britanice de doom metal tradițional se caracterizează prin utilizarea chitarelor într-un acordaj grav, o tonă de fuzz, ritmuri lente și riffuri heavy, presărate cu interludii melodice care atrag ușor atenția ascultătorului. Calitatea sunetului este destul de slabă, aceasta având însă un important rol estetic în muzica acestei trupe. Witchsorrow au înregistrat, printre altele, și un cover după legendara piesă Mayhem, Freezing Moon, cover care chiar sună foarte fain și vesel, insolit când ne amintim de cântecul original, și o piesă despre Vlad Țepeș, pe care sunt convins că ne-o vor cânta. Tematica este similară cu cea a formației Black Oath, bazându-se pe procesele vrăjitoarelor și pe istorie, dar și pe ritualurile ezoterice atât de întâlnite în textele doomului tradițional. Witchsorrow – The Trial of Elizabeth Clarke
Fading Bliss ne readuc în domeniul death/doom metal, însă un element de noutate va fi prezența unei vocaliste pe scenă. Formația belgiană a fost înființată în 2009 și a lansat până acum un singur album. Se remarcă prin vocalele de tip beauty and the beast, ceea ce se traduce printr-un duet între o voce harsh, urlată, și una clean, feminină. Din punct de vedere instrumental, seamănă cu primele trupe prezentate, cântecele fiind lente, lungi și triste. Fading Bliss – She Evil
pe 12 septembrie, Live Nation Productions au organizat o seară de doom metal, în anticiparea festivalului Doom Over Bucharest
Portughezii din A Dream of Poe vor încânta publicul cu piese de pe ultimul lor album, A Waltz for Apophenia, ce va fi lansat în acest an, pe 5 decembrie. Înființată în 2005, trupa a debutat cu un demo în 2009, intitulat Sorrow for the Lost Lenore. Tematica este bazată pe opera marelui scriitor Edgar Allan Poe, textele pieselor fiind scrise în același stil și limbaj precum opera sa. Din punct de vedere al compoziției pieselor, ies în evidență printr-o atmosferă apăsătoare, gotică, ce evocă sumbre vederi amintind epoca victoriană. Melodiile sunt lungi, lente dar frumoase și triste, trupa folosind mai multe voci pentru a creea un ambient unic. A Dream of Poe – For My Fallen Angel
Ultima trupă de pe afiș vine din Olanda; Facade este un grup de death/doom recent înființat, care a lansat până în prezent un singur EP omonim, apărut în 2013, ce conține doar două piese. Nu se fac remarcați prin nimic, fiind extrem de asemănători cu celelalte trupe despre care am povestit până acum. Poate, cu timpul, vor evolua și vor oferi ceva original scenei, însă până atunci… Facade Bandcamp.
