The Dignity Complex este, probabil, una dintre cele mai interesante și puternice prezențe brașovene din scena underground de metal. Băieții au avut o activitate agitată, trupa schimbându-și aproape toată componența, singurul membru original rămas fiind Teo Ardeleanu, membru fondator și chitarist. Totuși, alături de Alexandru Vizitiu (chitara bas), Alexandru Hălmăgean (tobe) și Tudor Costea (voce), cu ajutor de la fostul lor chitarist Andrei Iștoc, care a fost și producătorul lor audio, The Dignity Complex au reușit să-și lanseze mult așteptatul lor album de debut, Accede. Primul concert de lansare a avut loc în București, în Quantic, pe data de 9 Aprilie, urmând să-și continue lansarea în The Shelter, Cluj, pe 6 mai, alături de brașovenii de la Perseverance.
Pe Accede, trupa abordează un progressive metal modern, o combinație de technical death metal și metalcore/djent, presărată cu frumoase intervenții post-rock și ambient. Albumul are 8 piese nu foarte lungi, ajungând la un total de aproximativ 35 de minute scurte, dar intense. Este de remarcat cât de închegată este structura albumului, în ciuda lipsei unei narațiuni coerente, prin curgerea lină a pieselor, băieții dovedind că au maturitate muzicală și o identitate clară, conferită de un stil interesant și bine definit. Stilul lor amintește mult de The Contortionist, în special în perioada Exoplanet, și de Veil Of Maya pre-Lukas Magyar. Pe părțile mai melodioase de death, sunt dus cu gândul chiar la trupe de progressive death, precum Ne Obliviscaris. Dar nu doar muzica contribuie la natura închegată a albumului, ci și versurile. Fiecare piesă abordează un subiect diferit, dar citind în continuare, am sesizat o temă principală ce se răsfrânge asupra tuturor pieselor, creând un fel de fir narativ abstract, o călătorie cu început și sfârșit. Accede explorează ideea transcendenței, scoțând în evidență imperfecțiunea rasei umane, haosul ce ne înconjoară, ce ne pune în pericol, urmând ca omul să încerce sa-și depășească natura imperfectă, transformându-se sau evoluând într-o entitate mult mai grandioasă, una ce înțelege și este cu adevărat parte din univers. Versurile conțin multe referințe către mitologia grecească și către concepte filozofice și ezoterice, precum hermetismul, ce propune o zeitate universală prezentă în toate religiile.
Călătoria pornește cu Bounding With Peril, cea mai scurtă piesă de pe album, cu un intro disonant pe sintetizator și chitară, creând o stare de tensiune ce este eliberată de un breakdown puternic, foarte Contortionist-esque. Versurile pictează o scenă sumbră și fără speranță față de rasa umană, sortită eșecului datorită fricii și haosului.
Urmează, Accede, piesa care dă titlul albumului, piesă ce este cunoscută bine de ascultători, fiind lansată cu multa vreme în urmă ca și primul single al trupei. Accede înglobează toate influențele trupei cel mai bine, cu un intro rapid și haotic ce curge într-o secțiune liniștita de post-rock, evoluând într-o călătorie progresivă complexă, plină de melodicitate, contrastată des de parți alternante de disonanță. Ca și mesaj, versurile extind ideea ce a fost transmisă în piesa anterioară, prezentând condiția defectă a omului și încercările lui eșuate de a se salva.
Transference se remarcă prin tema de chitară clean care introduce piesa, dar întreruptă brusc de un riff disonant și haotic. Mi-ar fi plăcut să aud tema din introducere mai mult, iar tranziția de după să fi fost mai elegantă, dar Transference nu oferă nimic memorabil după și consider că nu se ridică la nivelul celorlalte.
Albumul continuă cu Concrete, o piesă ce este în mare parte instrumentală, condusă de chitara lead, dar având mici intervenții vocale pe alocuri. Influențele de post-rock abundă în această piesă, ducându-mă cu gândul la Gifts From Enola sau chiar și Tides From Nebula. Concrete s-a dovedit a fi o favorită printre fani și este și printre preferatele mele.
Urmează cea mai dură piesă de pe album, For Those Who Dared, o piesă ce evidențiază și influențele lor deathcore. Versurile abordează mitul grecesc al lui Icarus și Daedalus, fiind poate o alegorie pentru conceptul de transcendență, dar și o odă pentru cei ce au încercat să-și depășească stadiul de ființă umană, îndrăznind să ajungă la nivelul zeilor.
Hermetism surprinde cu intro-ul lent, ce-ți dă o stare perfectă de plutire și răcoare, stare ce este ruptă de un blastbeat foarte agresiv, printr-o tranziție foarte elegantă. Călătoria este întreruptă frumos de piesa Introspection, cu un titlu care nu putea să fie mai potrivit, creând o atmosferă statică de concentrare, prin synth-uri armonioase ce alcătuiesc o piesă minimală și de efect.
Introspection curge fără întrerupere în ultima piesă a albumului, Ontogeny. Ontogeny este piesa mea preferată de la The Dignity Complex, impresionându-ma profund cu acordurile atipice de jazz din introducere, eleganța părților de technical death, forța nestăpânită a breakdown-urilor și finalul culminant și melodios. Versurile ajung și ele la o concluzie victorioasă, transcendența umană fiind completă la finalul călătoriei.
Pentru un debut, The Dignity Complex au reușit să scoată un album de mare calitate, care a intrat în colecția mea ca un favorit din underground-ul românesc. Accede are un sunet profesional, mixat natural și curat, în care fiecare instrument se aude clar și răspicat. Singurul meu reproș este la voce, care este deseori acoperită de instrumental, în special pe piesa Accede. Cumva nu pare să aibă spațiul ei in mix și este sufocată de restul elementelor din piesă.
Artwork-ul este realizat de Mircea Vlad, care a ales un design minimalist, ce face aluzii subtile la temele abordate de album. Coperta din față prezintă o planetă ruptă în două cu o latură ce pare luminată, iar alta acoperită de întuneric, sugerând, poate, desprinderea omului de întuneric și înălțarea lui către o stare superioară.
Cu materialul acesta, The Dignity Complex dovedesc că au potențialul de a fi o forță puternică în metalul românesc și sunt foarte curios să văd ce vor urma să facă pe viitor.
Accede poate fi cumpărat fizic la unul din concertele The Dignity Complex sau online de pe Bandcamp:
Bandcamp: https://thedignitycomplex.bandcamp.com
